La eveniment au participat membrii asociației și alte persoane cu dizabilități, reprezentanți ai Primăriei Timișoara, printre care Mihai Florescu, directorul Direcției Generale Investiții și Mentenanță, precum și conducerea STPT, reprezentată de Florin Petolea, directorul general al societății.

Transportul public: între experiențe pozitive și probleme grave de accesibilitate

O temă majoră ridicată de participanți a fost dreptul persoanelor cu dizabilități de a se deplasa independent, fără a fi tratate ca persoane care ar trebui însoțite permanent. Simona Smultea, co-președintă a Asociației Ceva de Spus, a vorbit despre situațiile umilitoare în care unii membri ai comunității au fost întrebați de ce circulă singuri, deși legea și demnitatea umană le garantează libertatea de mișcare.

Discuțiile din tramvai au acoperit o gamă largă de probleme, începând cu lipsa anunțurilor vocale și a informării vizuale din mijloacele de transport. Persoanele cu deficiențe de vedere au semnalat că anunțurile automate care semnalează stația care urmează nu sunt funcționale sau nu sunt activate în multe mijloace de transport, iar afișajele electronice nu oferă informații clare sau sunt defecte. Astfel de lipsuri duc frecvent la rătăciri sau la imposibilitatea de a identifica vehiculul corect.

Participanții au vorbit și despre comportamentul personalului STPT, unde, pe lângă experiențe în care șoferii nu au coborât rampa sau nu au oferit ajutor, au existat și exemple de empatie, cum ar fi vatmani și șoferi care întreabă dacă este nevoie de sprijin, coboară pentru a ajuta la îmbarcare, îi salută pe călători și îi cunosc după nume.

 

Totuși, momentele negative rămân marcante. O mamă a povestit o experiență traumatică în care fiica ei cu dizabilități a rămas prinsă între ușile unui autobuz și a pierdut ulterior încrederea de a mai circula singură.

O altă problemă discutată a fost transportul specializat, unde orașul dispune de doar patru mașini adaptate. Programările se fac cu o săptămână înainte, locurile zilnice sunt puține, iar cursele sunt folosite mai ales pentru terapie și școală. Unele tipuri de dizabilități au limite clare în ceea ce privește numărul de curse permise. Participanții au solicitat creșterea numărului de vehicule adaptate și o flexibilizare a modului de programare.

Infrastructura orașului: borduri prea înalte, trotuare inaccesibile, stații periculoase

Infrastructura orașului a fost unul dintre cele mai criticate capitole. Bordurile prea înalte, trotuarele deteriorate și unele stații de transport în comun fac deplasarea dificilă sau chiar imposibilă. Stația liniei 3 a fost descrisă ca fiind complet neamenajată, obligând pasagerii să coboare direct în noroi. Probleme au fost semnalate și în zona Gării de Nord, precum și pe trasee intens circulate.

După coborârea din tramvai, grupul a traversat Piața Traian, unde gropile adânci și trotuarele sparte au demonstrat, în mod vizibil, cât de greu se deplasează o persoană în scaun rulant într-o zonă centrală a orașului.

Primăria recunoaște problemele, dar invocă procese administrative lente

Reprezentantul Primăriei, Mihai Florescu, a recunoscut că infrastructura existentă „nu este prietenoasă”, explicând că investițiile noi țin cont de accesibilitate, dar procesele administrative rămân lente. Autorizațiile de construcție pot dura chiar și doi ani, iar unele intervenții aparent simple, precum repararea unui trotuar, sunt prelungite din motive birocratice sau tehnice.

El a încurajat cetățenii să facă sesizări și să colaboreze cu managerii de cartier, subliniind că presiunea publică și implicarea comunității sunt esențiale pentru prioritizarea lucrărilor.

Au fost discutate și alte probleme punctuale importante, precum inaccesibilitatea bărcilor STPT pentru persoanele în scaun rulant, pasaje cu pante abrupte, zone centrale unde bordurile rămân prea înalte, sau proiecte „modernizate” care nu includ accesibilitatea ca standard.

Participanții au solicitat organizarea unor întâlniri periodice între autorități și comunitate, implementarea urgentă a anunțurilor vocale, campanii de informare despre semafoarele sonore, extinderea numărului de mașini adaptate și colaborarea cu mai multe persoane cu dizabilități în procesul de avizare și verificare a lucrărilor publice.

Deși participanții au apreciat deschiderea autorităților de a discuta direct în teren, nu poate fi ignorat faptul că mobilitatea independentă este încă un obiectiv departe de a fi atins în Timișoara. Problemele de accesibilitate sunt persistente și grave, iar soluțiile necesare nu pot fi amânate la nesfârșit.

Directorul general al STPT, Florin Petolea, a declarat în timpul discuțiilor că va verifica situațiile semnalate în mijloacele de transport și în stații. El a spus că va încerca să identifice soluții pentru îmbunătățirea accesibilității și a modului în care personalul interacționează cu călătorii, însă nu a oferit un calendar concret sau detalii despre momentul în care aceste măsuri ar putea fi implementate.

La finalul discuțiilor, reprezentanții Primăriei Timișoara au încurajat cetățenii, în special persoanele cu dizabilități, dar nu numai, să semnaleze direct problemele pe care le observă în oraș, de la semafoare fără semnal sonor și stații inaccesibile, până la trotuare deteriorate, borduri prea înalte, dale scoase sau orice alt obstacol care îngreunează deplasarea. Sesizările punctuale, au subliniat ei, ajută administrația să prioritizeze intervențiile și să rezolve mai repede situațiile care afectează mobilitatea zilnică a oamenilor.

Deși mesajul autorităților a fost că implicarea cetățenilor este esențială pentru semnalarea problemelor, rămâne totuși responsabilitatea instituțiilor să asigure accesibilitatea, iar ritmul lent al intervențiilor arată că aceste obligații sunt îndeplinite cu dificultate în Timișoara.