Ambii artişti au în comun două preocupări: problema inerentă sculpturii, de a însufleţi un obiect neînsufleţit şi încercarea de a impune voinţa artistului asupra unui lucru care se încăpăţânează să fie tridimensional şi, prin urmare, este deja “gata făcut” – fie el piatră, lemn sau material produs de om, subliniază organizatorii.
Vernisajul va avea loc vineri, 19 aprilie, orele 19-21, la Jecza Gallery ( Calea Martirilor 51/52-53) Timişoara.
Noua colecţie de “latrine” a lui lui Vlad Olaru se poziţionează în mod deliberat în sfera non-monumentală. Decizia lui de a crea ceva asociat cu o activitate privată ori stânjenitoare, punctul focal al majorităţii sculpturilor sale, îi solicită privitorului să-şi invalideze preconcepţiile despre aşteptările legate de sculptura tradiţională. Olariu comentează: “Actul defecării este atât de natural, de intim şi de fiziologic, încât nu are absolut nimic în comun cu gloria, eroismul, sărbătoarea, viaţa sau moartea. Nu este sublim şi este comun şi necesar tuturor claselor sociale şi tuturor culturilor. Cu cât ne gândim mai mult la el, cu atât mai umani devenim”.
Întorcându-se către perioada greco-romană, în care latrinele erau încorporate fără reţineri în viaţa urbană şi socială, Olariu a convertit tăinuitul într-un punct central al socializării şi într-un loc în care toţi sunt egali. De asemenea, el a convertit şi a celebrat frumuseţea inerentă obiectelor proiectate doar în scopuri de pură funcţionalitate şi simplitate, astfel recuperându-le şi, în acelaşi timp, înnobilându-le. Aceste re-modelări ale latrinelor antice, care au fost reinventate acum ca “obiecte utilitare elegante şi egalitariste”, ne reamintesc că puritatea modernismului s-a afirmat nu doar ca un construct formal, ci şi ca ideologie a libertăţii.
Britanicul Tom Woolner a elaborat un mod de a face grafică, cu un adeziv industrial, pe coli de polistiren expandat. În timp, dizolvantul roade materia galbenă, comună şi inertă, formând mici imagini în relief pe care Woolner le poate decupa cu un ferăstrău mecanic, urmărind toate contururile de benzi desenate care se formează acolo. Fiind nişte desene foarte reduse în plan grafic, ele joacă rolul unor obiecte aproximative sau al unor prototipuri, care sunt astfel lipite pur şi simplu sau fixate puternic cu silicon de podea sau de perete. La rândul lui, siliconul, ca instrument practic, devine un viitor contur grafic, fixând în mod economicos şi cumva ridicol obiectele la locul lor.
“Expoziţia Obiectul încăpăţânat şi nepotul parazit va submina şi va repune în discuţie concepţiile existente despre constructele ierarhice ale obiectelor din sfera sculpturii şi cea a societăţii”, susţine Jane Neal, curatoarea expoziţiei. Critic de artă independent şi curator, Jane Neal s-a format la Oxford University şi la Courtauld Institute, Londra, şi, în prezent, trăieşte şi lucrează la Oxford şi Londra. În 2006 a curatoriat pentru Haunch of Venison (una dintre cele mai importante galerii de artă contemporană londoneze), expoziţia ce i-a reunit pe şapte dintre artişti români din Cluj, deveniţi, între timp, celebri. A curatoriat expoziţii în Austin, Berlin, Dubai, Londra, Los Angeles, Milano, New York, Praga şi Zürich. „Prezenţa ei este un eveniment major pentru arta contemporană din Timişoara!”, subliniază Sorina Jecza.
Expoziţia va putea fi vizitată la Jecza Gallery până 15 mai 2013,
Citiți principiile noastre de moderare aici!