Ce se întâmplă cu păpuşile când ies la pensie? Sunt, ca mulţi oameni, lăsate de izbelişte, pe banca de rezervă a vieţii? Au, ca pisicile, mai multe vieţi şi aşteaptă reîncarnarea în noi spectacole? Sau sfârşesc în cufere, la cheremul moliilor? Din 1949, când la Timişoara s-a înfiinţat prima scenă păpuşărească, sub numele frumos de Pipăruş Pătru şi ca secţie a Teatrului de Stat din urbe, sute de păpuşi au ajuns în luminile rampei şi apoi în umbra magaziilor de recuzită, alcătuind împreună o tăcută istorie a acestui teatru.
Merlin le-a pregătit o soartă mai bună păpuşilor „pensionare”, dedicându-le o expoziţie permanentă în spaţiul primit în Bastionul Cetăţii de Teatrul pentru Copii şi Tineri. Micul muzeu păpuşeresc va fi deschis pentru public în fiecare zi de marţi până vineri între orele 11-16 şi duminica între orele 11-14. „Nu va fi însă doar o încăpere locuită de păpuşi, ci un spaţiu de evenimente, un loc viu în care se vor petrece multe şi jucăuşe spectacole, poveşti citite chiar de personajele lor, întâlniri muzicale şi alte nenumărate programe”, a promis directoarea Teatrului Merlin. În prezenţa puştimii pofticioase la poveşti, Muzeul Păpuşilor s-a deschis miercuri, cu spectacolul „Rokoko şi Rikiki, fabulişti pentru copii”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!