Cu o alură de fetiţă şi aerul că se joacă cu pianul şi se distrează de minune, Hiromi Uehara a dezlănţuit pe scena de la Wolfsberg toţi kami jazz-ului. Mignona artistă niponă este o pianistă colosală, cu energia unui tsunami care loveşte direct în public. La Gărâna, artista a cântat pe un pian Yamaha, adus special pentru ea de la Bucureşti.
Împreună cu basistul Anthony Jackson şi percuţionistul Simon Phillips, Hiromi a interpretat piese de pe cel mai nou album al ei, Voice, dar şi câteva compoziţii de pe albumele precedente, precum Place to be şi Another Mind. Interpretările ei sunt explozive, au o retorică puternică, persuasivă, briliant construită, muzica ei comunică în majuscule, iar atitudinea solistică a pianului, uneori jucăuşă, alteori heavy, are o proeminenţă copleşitoare.
Prin comparaţie cu albumele precedente din seria Hiromi’s Sonicbloom, noua voce e mai puternic ritmată, un reset al întregului sound către rock este evident, iar caracterul hard al albumului datorează mult soundului atipic al bateriei. Breşele soft în Voice sunt puţine, însă sublime, precum reinterpretarea Sonatei 8 pentru pian de Beethoven sau hipnotica Haze.
Copil-minune al muzicii, Hiromi Uehara a început studiul pianului la 6 ani, a fost solistă într-un concert al filarmonicii pragheze la doar 14 şi, puţin după aceea a ajuns să cânte, pe acoperişul jazz-ului, cu Chick Corea, iar prezenţa ei la Gărâna este, fără doar şi poate, unul dintre evenimentele anului în România.
Citiți principiile noastre de moderare aici!