De ce ai ales să te întorci? Ai avut un motiv întemeiat? Sunt câteva dintre întrebările pe care le primește doctorul Dan Dumitrașcu-Biriș în ultima perioadă. După mulți ani petrecuți în străinătate, a ales să se întoarcă în țară, chiar în Timișoara. Are acel spirit de „Hai să încercăm să vedem dacă în România putem să facem ca în Vest!”. Drept urmare, și-a dat demisia de la Fetal Medicine Foundation din Londra, unul dintre cele mai mari centre de medicină materno-fetală din lume pentru a se alătura- echipei medicale din Spitalul Premiere, unde lucrează într-un departament extrem de specializat, coordonat de Dr. Bogdan Mureșan. Am vorbit cu doctorul Dan Dumitrașcu-Biriș despre aceste schimbări, dar și despre cât de important este un diagnostic corect în sarcină.

• Ați început rezidențiatul la Maternitatea Bega din Timișoara în 2007 și după câțiva ani petrecuți în țară, ați decis să plecați. De ce?

Soția mea a fost cea care a insistat mereu să încercăm o experiență în Occident, să vedem cum lucrează doctorii și în alte sisteme. Așa am ajuns să plecăm din țară. Am stat puțin în Irlanda, unde ni s-au deschis ochii, am văzut o abordare diferită a cazurilor, alternative la tratament și așa ne-am dat seama că ne dorim o pregătire și în Occident. Apoi, din Irlanda am mers în Marea Britanie.

Știam că vreau să mă supraspecializez, adică pe lângă calificarea de obstetrician și ginecolog, îmi doream foarte mult să excelez într-un anumit sector. Specialitatea noastră de obstetrică-ginecologie are câteva direcții: operația minim invazivă laparoscopică, ginecologia oncologică, partea de infertilitate și partea asta de medicină materno-fetală. Am încercat câteva supraspecializări și dintre toate, medicina materno-fetală este cea care mi s-a potrivit cel mai mult. Cât am fost la Londra, știam că acolo este unul dintre cele mai mari centre de medicină materno-fetală din lume – Fetal Medicine Foundation, respectiv Harris Birthright Unit, condusă de profesorul Kypros Nicolaides. Am intrat în contact cu dânsul, ajungând astfel să-mi încep supraspecializarea la medicină materno-fetală la maternitatea King’s College Hospital, una dintre cele mai mari maternități din Londra, cu aproximativ cinci-șase mii de nașteri pe an.

Am început activitatea în maternitate în 2013, din 2016 am fost numit medic specialist și din 2020 am devenit medic primar la King’s College Hospital.

Pe lângă partea de medicină fetală, m-am specializat și în intervenții fetale, adică sunt anumite proceduri chirurgicale care se fac în sarcinile gemelare monocoriale, de exemplu, care se pot complica sau sarcini cu tripleți. Sunt sarcini patologice, care trebuie văzute de un specialist cu o calificare adecvată, care, dacă apar complicații, să poată să intervină chirurgical, iar dacă nu sunt probleme, pacienta să știe că este monitorizată de cineva care poate depista din timp o posibilă complicație. Am lucrat într-un centru de medicină materno-fetală aproape opt ani, am acumulat o anumită experiență în ceea ce înseamnă procedurile chirurgicale și în monitorizarea sarcinilor cu risc.

• Cum a fost contactul cu sistemul medical din Marea Britanie? Există diferențe de abordare între cele două sisteme de sănătate?

În Marea Britanie pacienții văd doctorii numai în anumite situații, în care necesită o intervenție sau un tratament mai special. În rest, există sisteme de screening, în sensul că sunt asistente ultracalificate care selecteaza pacientii. Am cunoscut și români care erau nemulțumiți de acest sistem, că nu au văzut un medic în toată sarcina, pe când în România ești obișnuit să vezi ginecologii la câteva săptămâni. Ce nu au inteles aceștia este faptul că se comparau două sisteme diferite : public din Marea Britanie cu privat din România. Există și plusuri și minusuri în ambele sisteme.

Tocmai asta îmi doream, din ce am văzut eu sau ce am experimentat în Marea Britanie să pot să aduc ceva și să creez așa un hibrid între medicina de la noi și ce am învățat eu în Marea Britanie.

• Ce v-a motivat să vă întoarceți în România?

Întrebarea pe care am primit-o cel mai des de când sunt în țară! Eu dintotdeauna mi-am dorit să mă întorc în țară, dinainte de a pleca. Am plecat din țară ca să mă supraspecializez, dar nu am putut să renunț nicicum la dorința de a aduce un know-how sau de a aduce ce am învățat înapoi în țară. Din punct de vedere al carierei, am progresat frumos, am ajuns la cel mai înalt nivel pe care puteam să-l ating în sistemul britanic, la King’s College Hospital și spre final, decizia a fost tot mai grea. Aveam un post asigurat, dar nu am putut să renunț la ideea de a mă întoarce acasă.

Am încercat să găsesc motivul pentru care mi-am dorit dintotdeauna să revin în țară. Am vrut o provocare, îmi doream foarte mult să am un aport în sistemul nostru, care funcționează într-o anumită măsură, dar bineînțeles că există loc de îmbunătățiri. Nu totul este greșit. Am zis „Hai să încercăm să vedem dacă în România putem să schimbăm ceva”, să implementăm anumite lucruri și să avem o satisfacție personală mai mare. Am zis că suntem tineri și ne îmbarcăm în această călătorie, în speranța că va ieși bine. În toamna 2020 mi-am dat demisia și am început. Sotia m-a urmat, ea fiind specialistă în ecografia de cord fetal.

• – Cum se aliniază principiile și valorile de afară cu cele din Spitalul Premiere din Timișoara?

Cei care lucrează în centrul de medicină fetală de la Spitalul Premiere respectă foarte mult ceea ce ne învață profesorul Nicolaides și ghidurile pe care el le recomandă. Mi-a fost mai ușor să fac această tranziție de la King’s College Hospital în România, spre Timișoara. Centrul de la Premiere avea și infrastructura și partea asta de ghiduri clinice, erau la fel ca la Londra. Din punctul de vedere al medicinei materno-fetale, la Premiere am descoperit un centru bine pus la punct.

• Cum arată relația cu ceilalți medici?

Sistemul din România așa funcționează, este o muncă de echipă, la fel ca în Marea Britanie. Am o relație foarte bună cu colegii mei de la Spitalul Premiere. Au fost foarte deschiși, se bucură că am decis să mă întorc și se pot baza pe sfaturile mele pe viitor. Am întâlnit o echipă de medici profesioniști și au fost deschiși la tot ce am sugerat și, bineînțeles, și eu am ascultat ce au avut ei de spus și pot să vorbesc într-adevăr de o echipă de medici.

• Cât de important este un diagnostic corect în sarcină?

Ce îmi doresc foarte mult e să reușesc să transmit un mesaj puternic atât pacienților, cât și colegilor medici, care iau contact cu pacienții prima dată. Aici am descoperit o mare carență a sistemului din România. Medicina materno-fetală, de fapt, ce este? Este ramura obstetricii care se ocupă de sarcinile patologice, sarcinile unde acest binom mamă-făt are de suferit. Importanța evaluării fetale la anumite momente în sarcină nu trebuie minimalizată pentru că este mult mai ușor să iei o decizie informată devreme în sarcină, când ai timp de judecată, decât atunci când dintr-un motiv sau altul ai mâinile legate. Pacientele vor să știe cât mai mult și cât mai repede în sarcină care sunt șansele ca ele să aibă o complicație, si aceasta este tendinta mondială – către o personalizare a riscului în funcție de istoricul medical al pacientului.

Există câteva puncte cheie în sarcină, când se fac anumite teste, anumite ecografii de oameni cu o înaltă specializare: ecografia care se face la 11-14 săptămâni, apoi la 18-22 săptămâni și am văzut că în România s-a introdus un ghid clinic și mai este o ecografie de trimestrul trei, pânăîn 34-36 de săptămâni. Primele două sunt extrem de importante. La ecografia de prim trimestru se datează sarcina, se caută anumite anomalii structurale fetale, în al doilea trimestru este o altă ecografie importantă, atunci se depistează defectele structurale majore, iar în timpul ecorafiei de trimestrul trei excluzi alte anomalii fetale și complicații asociate sarcinii.

Acest mesaj nu a ajuns încă puternic la populatie. Importanța acestor ecografii, sau cel puțin așa mi se pare, nu este conștientizată de toți. Probabil unii pacienți nu sunt destul de informați, iar unii medici consideră că pot ei să facă o anumită intervenție și nu o fac așa cum ar trebui. Toate aceste ecografii trebuie auditate, adică trebuie să-ți cunoști rezultatele, ce ai făcut bine, ce ai făcut rău, pentru că doar asa poti progresa. Este foarte important să fie făcute de persoane specializate în puncte-cheie ale sarcinii. Este mult mai greu sa corectezi ceva gresit mai târziu decât să previi. Există un motiv pentru care aceste ecografii se fac în momentele cheie ale sarcinii. De exemplu, în primul trimestru, pe lângă screeningul pentru anomalii cromozomiale sau genetice și excluderea anumitor defecte structurale izolate, extrem de importantă este datarea sarcinii. Toate acestea trebuie făcute riguros și respectând normele existente în ceea ce privește calitatea ecografiei.

Cred că mesajul cel mai important este că viitorul medicinei în centrele mari este cel al supraspecializării cu profesioniști ultracalificați în anumite domenii, care respectă cu rigurozitate ghidurile și recomandările în vigoare. Doar așa se poate obține performanța și doar așa putem progresa. Cred că mesajele de genul „la noi nu se poate” sau „asa este la noi” sunt de domeniul trecutului și nu-și mai au locul; cu toții ne dorim același lucru și anume binele pacientului.

Dacă am învățat ceva în sistemul britanic, pe lângă ultraspecializarea amintită, este să-mi recunosc limitele și să știu când să cer ajutor fără a-mi fi rușine.

(1522)