Paștele ne determină ca în aceste zile să ne apropiem mai mult de Dumnezeu și de Biserică. La Învierea Domnului, nu doar bisericile sunt luate cu asalt de către credincioși. Cei care doresc ca această sărbătoare să îi prindă într-un loc cu o puternică semnificație religioasă merg la mănăstire.

Dacă nu doriți să petreceți noaptea sfântă a Învierii la biserica din cartierul dumneavoastră, ci doriți un loc mai tihnit, vă prezentăm mai jos câteva variante de mănăstiri aflate nu prea departe de Timișoara.

Mănăstirea Timișeni din comuna Șag, județul Timiș

Mănăstirea Timişeni are hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“, sărbătoare marcată în data de 29 august în calendarul ortodox. Potrivit Mitropoliei Banatului, Mănăstirea Timişeni este ctitoria Mitropolitului Vasile Lăzărescu, din anul 1944. Desfiinţată în timpul regimului comunist, a fost reorganizată de regretatul Î.P.S. Mitropolit Nicolae Corneanu.

Prima biserică s-a construit între anii 1968–1972. După 1990, s-a dat în folosinţă un corp de clădire pentru pelerini. În 2002, a început construcţia unei biserici noi, a cărei piatră de temelie s-a pus în 10 mai, de praznicul Izvorul Tămăduirii, de către Î.P.S. Mitropolit Nicolae. Tot atunci a început construcţia unui nou corp administrativ, finalizat în anul 2011.

Biserica nouă a fost târnosită în data de 29 august 2012 de către P.S. Episcop-vicar Paisie Lugojanul.

Mănăstirea Cebza din satul cu același nume, județul Timiș

Mănăstirea din satul Cebza, care aparține de orașul Ciacova, are hramul „Înălţarea Sfintei Cruci“, sărbătoare marcată în 14 septembrie.

Biserica mănăstirii se află în mijlocul cimitirului parohial. Potrivit Mitropoliei Banatului, lăcașul are origini anterioare secolului al XVIII-lea, actuala construcţie fiind continuatoarea mai multor înaintaşe, care au fost ridicate pe locul celei de astăzi. Sub denumirea de „mănăstire“, la Cebza găsim unele însemnări pe cărţile vechi bisericeşti. Astfel pe fila unui Antologhion este următoarea însemnare: „Biserica s-a zidit la 1758 cu turn de lemn“, amintind şi de înnoirile care s-au făcut în 1780 şi 1815.

În 1882 s-a acoperit sfânta mănăstire cu şindrilă nouă.

„Biserica veche, monument istoric, aflată actualmente în cimitirul satului, purtând hramul Înălţarea Sfintei Cruci, este construită din lemn, în formă dreptunghiulară, fiind de o simplitate impresionantă, având fundaţia din cărămidă, iar pereţii din bârne de stejar, peste care s-a aplicat tencuială şi acoperişul din şindrilă”, relatează mitropoliabanatului.ro.

Mănăstirea Partoș din județul Timiș

Mănăstirea Partoş se află în satul cu același nume din comuna Banloc și are două hramuri „Înălţarea Sfintei Cruci“ (14 septembrie) şi „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş“ (15 septembrie).

Conform Mitropoliei Banatului, cea mai veche menţiune documentară despre acest aşezământ datează din 1571, după 19 ani de la ocuparea Banatului de către turci, când ieromonahul Laurenţiu, aflat în drum spre Braşov şi Alba Iulia, zăboveşte timp mai îndelungat aici şi face danie o tipăritură din 1562.

Harta austriacă a Banatului din 1723 înfăţişează mănăstirea ca izolată, înconjurată de păduri întinse şi de mlaştini. În iarna grea a anului 1777, cum spun scrisorile vremii, călugării pleacă îndureraţi că lasă fără veghe mormântul ce adăpostea moaştele Sfântului Iosif.

„Loc sfinţit prin faptele şi moaştele Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, spre care se îndreaptă pelerinul din Timişoara, în 1749, cerând ocrotirea în lunga călătorie până la Ierusalim şi unde Marcu Muţiu zideşte în 1750 frumoasa biserică, mănăstirea îşi va continua misiunea de apărătoare a ortodoxiei. După patru ani de la desfiinţare, în 1782, protopopul Ioan Şuboni, ca prinos de recunoştinţă, lasă unui bun meşter să zugrăvească, se pare, după o icoană dispărută, chipul Sfântului Iosif ce se păstrează şi astăzi”, relatează mitropoliabanatului.ro.

În 1944, mănăstirea a fost reactivată, însă în anii comunismului viaţa monahală a fost întreruptă. Între anii 1955 și 1956 se efectuează săpături în interiorul bisericii vechi. În anul 1956 moaştele Sfântului Iosif cel Nou sunt scoase din mormânt şi duse la Catedrala Mitropolitană din Timișoara în vederea canonizării oficiale, unde se află şi astăzi.

Mănăstirea Izvorul lui Miron din satul Românești, județul Timiș

Mănăstirea Izvorul lui Miron se află în satul Românești, comuna Tomești, în cea mai pitorească zonă din Timiș.

Are două hramuri: „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“ – 20 iulie şi „Izvorul Tămăduirii“ – vinerea din săptămâna Luminată.

Conform Mitropoliei Banatului, în anul 1910, episcopul Miron Cristea, viitorul patriarh, a făcut o vizită în parohiile din aceste locuri şi sesizând frumuseţea peisajului, a hotărât zidirea unei mănăstiri pe locul numit „Balta caldă“.

Temelia bisericii s-a pus în anul 1912, construcția fiind terminată în 1929 şi inaugurată în 1931. În 1980 au început lucrările de restaurare a acestui aşezământ, iar biserica a fost repictată, astfel că, în 20 iulie 1991, a fost resfinţită.

După 1995 s-au efectuat ample lucrări de construcţie: un paraclis, trapeza, un corp de chilii, bibliotecă, spaţii de cazare etc.

În 2003 s-a sfinţit noul paraclis cu hramul „Izvorul Tămăduirii“ de către Preasfinţitul Episcop Lucian al Caransebeşului, pe atunci episcopvicar al eparhiei Timişoarei. În acelaşi an s-a târnosit paraclisul de vară, aflat în curtea aşezământului.

Mănăstirea Hodoș-Bodrog, județul Arad

Mănăstirea Hodoș-Bodrog se găsește în satul Bodrogul Nou, comuna Zădăreni.

Potrivit site-ului mănăstirii, Hodoş-Bodrog este considerată cea mai veche aşezare monastică din ţara noastră, cu viaţă monahală neîntreruptă.

Potrivit ortodox.ro, mănăstirea a luat ființă în urma descoperirii unei icoane a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. Legenda spune că un taur din turma unui păstor a scos cu coarnele dintr-o movilă de pământ Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, iar pe acel loc credincioșii au ridicat o bisericuță unde s-a păstrat icoana, acesta fiind doar începutul mânăstirii.

Prima atestare documentară a lăcașului de cult datează din anul 1177. Invazia tătară din 1241 a distrus bisericuța Mănăstirii Hodoș-Bodrog, dar viața monahală a continuat, deoarece există o mențiune în această privință într-un document din anul 1278.

Organizarea pelerinajelor este amintită pentru prima dată în documente în anul 1771, luând o amploare deosebită mai ales sub păstorirea episcopului Grigore Comșa (1925-1935), situație care se menține și în prezent.

Cu ocazia hramului mănăstirii, în 14 august și în Vinerea Mare se face procesiunea „Drumul Crucii”.

Mănăstirea „Sf. Proroc Ilie Tesviteanul” din Bocșa, județul Caraș-Severin

Mănăstirea „Sf. Proroc Ilie Tesviteanul” se află în orașul cărășean Bocșa și are hramul „Sfântul Ilie de la Izvor” (20 iulie).

Potrivit Episcopiei Caransebeșului, istoria mănăstirii începe în 1897, când credinciosul Nicolae Drăgilă din Reşiţa Română a donat o parte din averea sa Mănăstirii Călugăra (de lângă Ciclova Montană) pentru înfiinţarea unui institut de educare a fetelor, iar altă parte pentru ridicarea unei mănăstiri pe valea Gladinova. În anul 1903, ieromonahului Macarie Guşcă, originar din localitatea Câlnic (Reşiţa), i se încredințează zidirea mănăstirii de lângă Bocşa Vasiova.

Piatra de temelie a mănăstirii a fost pusă în 15 mai 1905 de către protopopul din Bocşa, Maxim Popovici. În numai trei luni, datorită lui Macarie Guşcă, care a fost ajutat de sculptorul Petru Oancea din Vasiova, lăcaşul de cult a fost ridicat.

Biserica mănăstirii a fost sfinţită în 19 iulie 1907, în ajunul praznicului Sfântului Prooroc Ilie.

La iniţiativa Episcopiei Caransebeşului şi sub îndrumarea monahiei Alexandrina Colibaba, stareţa de atunci a mănăstirii, în anul 1938 a început construirea unei clădiri cu etaj în formă de „L”, care să adăpostească chiliile maicilor şi ateliere de ţesătorie.

Ansamblul mănăstiresc de la Vasiova are și un paraclis de iarnă, târnosit de Preasfinţitul Laurenţiu Streza, şi un foişor de vară spaţios, amplasat în curtea mănăstirii, târnosit de Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian în anul 2008.

La intrarea în mănăstire se află un izvor de apă despre care se spune că are puteri miraculoase și că i-ar fi redat vederea unui miner în anul 1850.