”Ştefan Cȃlţia creează, de cȃteva decenii, nu doar lucrări de artă, ci şi un imaginar. În ultimii ani, caracterul convergent al acestuia a devenit din ce în ce mai evident. Multitudinea de preocupări intelectuale, vizuale şi umane ce îl animă, exprimate în tehnici multiple, formează o luxurianţă ce nu îşi iese, însă, niciodată din matcă. Uneori este vorba despre nesfȃrşitele peisaje transilvane sau despre trupurile fragile care le traversează văzduhul sau care se prăbuşesc, tăindu-l, dintr-o dată. Alteori, cortegii de fiinţe înspăimântate şi opace par a înainta implacabil şi lumea se strȃnge în jurul lor, formând un teatru. În desenele uriaşe, bestiarul vorace devine epură şi doar liniile înaintează la nesfârşit şi cresc, ca o altfel de fiinţă. Pe alocuri, forfota din iarba încinsă a dealului se linişteşte, ţintuită pe o bucată de porţelan.
Gândul din spatele expoziţiei de la Palatul Baroc din Timişoara este acela de a aduce împreună preocupările, aparent eterogene, ale artistului Ştefan Cȃlţia, prezentate în ultimii douăzeci de ani ca distincte, în cadrul unor expuneri tematice, sau închegate în jurul unor concepte izolate. Aşezarea împreună, într-un spaţiu la fel de proteic, a acestor lucrări aparent atȃt de diferite, va pune în evidenţă faptul că acest cortegiu tematic s-a dezvoltat păstrînd mereu o legătură zenitală cu o referinţă fixă, de natură biografică, având ca substrat o sensibilitate artistică şi umană mereu identică cu sine”, explică realizatorii evenimentului.
Născut la Braşov şi copilărind în satul Şona, de lîngă Făgăraş, Ştefan Cȃlţia şi-a început formaţia de artist la Timişoara, ca elev al profesorului Julius Podlipny, a cărui personalitate i-a fundamentat parcursul.
”Aducerea unui corpus de lucrări relevant, la modul metonimic, pentru opera sa întreagă, rezultat al acestui parcurs, la Timişoara are, așadar, şi o semnificaţie simbolică. În cadrul conceptului expoziţional, legătura cu locul în care această retrospectivă se petrece este marcată prin introducerea în traseu a unui spaţiu-enclavă, dedicat unui fragment discret, însă emblematic al istoriei acestuia: prezenţa în Timişoara, la sfârşitul secolului al XIX-lea a grădinarului şi [peisagistului] Mühle, una dintre acele personalităţi care au conectat oraşul, într-un moment istoric specific, la viaţa economică şi culturală europeană. Oraşul Timişoara este privit, astfel, ca un loc care dă sens şi care, la rȃndu-i, este investit cu sens doar atunci cȃnd este considerat în lumina relaţiei cu un destin specific”, subliniază Victor Neumann, directorul MAT.
Citiți principiile noastre de moderare aici!