Totul a pornit dintr-o nemulțumire personală, din frustrarea față de lipsa de respect manifestată de mulți față de mediul înconjurător:

„Totul a început în momentul în care am realizat cât de mult ne afectează un mediu neigienic și, în primul rând, lipsit de respect față de noi înșine, iar apoi față de ceilalți. Nesimțirea altora m-a motivat să arăt că nu am nevoie de un sprijin politic sau de o finanțare dubioasă, ci doar de ambiție și de dorința sinceră de a crește și de a mă dezvolta într-o societate mai curată și mai educată”, spune Martin.

Această inițiativă nu este doar un gest punctual, ci o reacție la un stereotip persistent despre tineri, considerați adesea ca fiind nepăsători:

„Aud tot mai des în jurul meu adulți în toată firea spunând: Tineretul ăsta nu face nimic!, lucru care mă deranjează profund. După ce am documentat pe rețelele mele de socializare întreaga inițiativă, m-am trezit cu mesaje de genul: Ești un gunoier, Te pregătești pentru viitor?, dar și cu multe mesaje pozitive, prin care am fost încurajat să continui”.

Dorind să demonteze această percepție, Martin Artur a început să acționeze concret, în ciuda unor obstacole care ar fi descurajat pe oricine.

„Pe mine m-a motivat în special dorința de schimbare. Am crescut (și probabil nu sunt singurul) cu ideea «lasă, că e bine și așa». Nu, nu este bine așa: un gunoi aruncat de mine, unul aruncat de tine, până ajungi să-ți faci un covor de gunoaie (și asta nu e o mândrie).

Suntem în anul 2025 și, personal, nu am auzit pe nimeni să promoveze cu adevărat spiritul civic, curățenia și educația în privința comunității. Timișoara este un oraș superb, plin de viață și cultură, de ce să ni-l distrugem singuri? Noi suntem problema pentru că nu ne pasă, iar la asta sunt martori și oamenii cu putere, care nu fac absolut nimic în privința asta și preferă să ascundă tot gunoiul sub preș (la propriu)”.

Prima acțiune de curățenie, desfășurată în cartierul Iosefin, a fost o experiență deopotrivă obositoare și descurajatoare, dar care i-a adus și o satisfacție imensă:

„Prima acțiune în Iosefin pe care am făcut-o singur a fost, să fiu sincer, obositoare și parcă mi-a lăsat un gust amar. Când intri pentru prima dată în contact cu nesimțirea unora, te simți dezamăgit, ca și cum ai fi singur împotriva morilor de vânt – o luptă care pare inutilă și fără rezultat. Dar uite că nu am renunțat, chiar dacă sprijinul a fost aproape zero, iar toată lumea găsea scuze să nu participe. M-am dus singur și a ieșit ceva frumos, care mi-a umplut sufletul de bucurie și, sincer, și de mândrie”.

Pentru prima sa acțiune din Iosefin, munca fizică a fost grea, mărturisește Martin, mai ales în condițiile în care gunoaiele voluminoase erau multe, iar resursele materiale, aproape inexistente.

„Am ridicat și lucruri surprinzător de mari, ceea ce m-a făcut să înțeleg cât de greu este, de fapt, să faci curățenie cu adevărat. Ai nevoie de o mașină care să vină și să ridice gunoiul voluminos, iar fondurile mele, la 18 ani, sunt aproape inexistente”.

În plus, tânărul a trebuit să depășească și fricile mentale, acele temeri care descurajează mulți oameni să se implice:

„Au fost mai mult obstacole mentale, prin care îmi spuneam: Dacă zice cineva ceva?, Dacă vine poliția locală să-mi dea amendă? Cred că pot să numesc asta frică. În România, treaba asta se descurajează din cauza fricii că, poate, se întâmplă ceva”.

Contactul cu firma de salubritate nu a avut rezultatul așteptat. Aceștia au transmis că intervenția la gunoiul stradal se face doar contra cost, fără nicio susținere gratuită pentru voluntari. Pentru Artur, aceasta a fost o revelație dură:

„Am trimis două emailuri și am discutat cu două persoane de la firma respectivă. Din informațiile pe care le-am primit, firma nu se ocupă de gunoiul stradal decât contra cost, iar ulterior mi-a fost trimisă o listă cu tarifele aplicate. Din punctul meu de vedere, inițiativa mea a fost privită cu surprindere chiar și de către angajații firmei de salubritate”.

În ciuda acestor piedici, tânărul rămâne optimist și speră că administrația locală va înțelege importanța sprijinirii acestor demersuri:

„Pur și simplu, prin promovarea unor inițiative de acest fel, prin social media, prin implicare reală, nu doar politică, prin campanii în școli, afișe și o mulțime de alte moduri, poți arăta o adevărată susținere”.

După această primă experiență, Artur are deja planuri clare pentru viitor, cu intenția de a extinde acțiunile și în alte cartiere, cum ar fi Lipovei și Blascovici, dar plănuiește să continue mai amplu curățenia și în Iosefin.

Deși este conștient că formarea unui grup organizat este un pas important care necesită timp și resurse, el nu exclude această variantă în viitor:

„Momentan, îmi doresc să promovez această inițiativă și să se vadă că și noi, tinerii, facem ceva pentru comunitate. După ce voi căpăta mai multă experiență, intenționez să formez un grup organizat”.

În ceea ce privește implicarea altora, Artur îi invită pe toți cei interesați să i se alăture:

„Prin anunțurile pe care le fac pe social media (în special pe Instagram, la @cine_e_arturv3), transmit că orice categorie de vârstă este binevenită, atât timp cât toți contribuim la binele comunității. Fiecare vine cu propriile resurse, iar împreună putem face din Timișoara un oraș și mai frumos. Nu este nicio rușine să ai respect față de mediul în care trăiești. O faci, în primul rând, pentru tine, iar apoi pentru ceilalți”.

În final, tânărul are un mesaj pentru cei care nu cred în schimbare sau care se simt descurajați:

„Să mă creadă când spun că se pot schimba foarte, foarte multe. În primul rând, prin vizibilitate atragi oameni, iar schimbarea se face încetul cu încetul, dar sigur. Într-un loc curat îți vine mai greu să arunci gunoi pe jos, spre deosebire de un loc deja plin de mizerie, unde ai impresia că gunoiul tău nu mai face diferența. Vreau ca lumea să înțeleagă că ne distrugem singuri, iar apoi avem pretenția ca altcineva să vină să ne scoată din gunoiul în care ne-am băgat tot noi.

De ce să judecăm, în loc să punem mâna și să facem ceva cu adevărat benefic nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile viitoare? Merită copiii noștri să trăiască într-un mediu degradant? Eu vreau să văd implicare, vreau să văd amenzi usturătoare, vreau să văd inițiative reale și sprijin”.

Martin urmează să organizeze și alte acțiuni și vă invită să-l urmăriți pe Facebook.