Darius Robert Mihuț a urmat cursurile Facultății de Sociologie și Psihologie, specializarea Asistență Socială, în cadrul Universității de Vest din Timișoara. Primul loc de muncă a fost recepționer la o sală de sport din Moșnița Veche. Apoi a lucrat ca dispecer la o firmă de transporturi.

„Am plecat de la ultimul loc de muncă pentru că mi s-au făcut anumite nedreptăți și am considerat că nu numai locul meu acolo”, ne-a spus Darius Robert Mihuț.

Întrebat dacă are parte de răutăți legate de dizabilitățile sale fizice, tânărul a spus că: „Depinde de oameni, în principiu, da. De exemplu, am încercat foarte mult să mă angajez. Ultima dată am fost la o firmă unde mi s-a spus ca trebuie să lucrez pe calculator, să operez datele. Am zis că nu este niciun fel de problemă, că mă descurc. Pot să scriu și de mână. Apoi mi s-a spus că trebuie să ridic o găleată de 25 de kilograme și că asta ar fi un impediment. Am răspuns că nici asta nu este un impediment, deoarece făceam sală și ridicam 70 de kilograme”.

Darius Robert Mihuț a spus pentru Tion că își dorește foarte mult să lucreze și să aibă un venit stabil, mai ales că și-a cumpărat o mașină automată pentru care plătește lunar o rată în valoare de 1.450 de lei.

El are proteză la un picior, dizabilități la mâini și primește o indemnizație de la stat în valoare de doar 500 de lei lunar. Tânărul este singur la părinți și se bucură de susținerea lor. Însă și veniturile acestora sunt limitate.

„Sunt deschis la orice. Preferabil ar fi fost în domeniul în care am studiat sau în domeniul transporturilor, care îmi place foarte mult. M-am interesat la mai multe firme. Am trimis CV-uri. Majoritatea îmi spun că mă sună și nu mă sună. Nu le-am spus că am dizabilități pentru că suntem în România și avem tendința de a judeca. Mi-am luat permisul de conducere abia după șapte ani, când am fost lăsat să dau acel test de abilitate.

Mi-au spus că nu pot să scriu și am scris de mână și la calculator. Vreau să muncesc. E frustrant, credeți-mă, sunt atâtea persoane care poate nu au niciun fel de problemă și preferă să se delase așa, să primească de la unul sau de la altul sau să lucreze cu ziua. Și eu, care chiar îmi doresc să muncesc, nu sunt primit”, ne-a spus acesta.

Darius a copilărit în zona Soarelui din Timișoara, unde a avut parte de vecini și colegi prietenoși.

„M-am integrat foarte bine în copilărie. Mă jucam cu copiii din spatele blocului și copiii de la grădiniță, de la școală nu am avut treabă”, își amintește Darius.

Tânărului îi place să joace fotbal, să se plimbe în natură și să meargă la film alături de prieteni. După ce se angajează, vrea să reia antrenamentele la sala de sport.

Așadar, dacă aveți un loc de muncă disponibil pentru Darius ne puteți scrie la adresa redactie@tion.ro.