Una din carenţele majore ale administraţiei româneşti şi a conducătorilor aleşi în fruntea administraţiei este dorinţa excesivă de centralizare a puterii şi a deciziei, această tendiţă se răsfrânge atât asupra administraţiei centrale cât şi asupra administraţiei locale. Dacă la nivel central schimbarea acestui modus operandis necesită foarte mult timp şi efort din partea societăţii, la nivel local pot fi luate cu uşurinţă măsuri în acestă privinţă.

În curând se împlinesc 28 ani de când românii şi-au câştigat dreptul de a-şi alege, liberi şi nestingheriţi, conducătorii. Conducătorii noştri însă, de cele mai multe ori, nu i-au ales pe români. Mânaţi de lăcomie sau înfrânaţi de incompetenţă, conducătorii noştri fură sau risipesc direct din buzunarele noastre, pentru că avuţia publică pe care unii o irosesc în investiţii fără utilitate sau ca monedă electorală în interesul propriu şi din care alţii se înfruptă de-a dreptul, această avuţie publică ce dispare în neant dar nu apare din neant, reprezintă rodul muncii fiecăruia dintre noi. De 28 ani România pare condamnată la un război civil perpetuu între cetăţeni şi conducători, iar în Timişoara lucrurile nu sunt semnificativ diferite faţă de restul ţării: deşi unul dintre cele mai prospere oraşe ale României, mai mult de jumătate dintre locuitorii săi consideră că administraţia publică este ineficientă şi aproape jumătate nu au deloc încredere în ea.

În general un om ajunge la maturitate în 28 ani, oare de cât timp are nevoie o societate? De câte ori trebuie să mai asistăm la acelaşi spectacol, jucat după acelaşi scenariu în fiecare ciclu electoral, ca să înţelegem că prin pasivitate nu vom schimba nimic şi că e nevoie de mai mult decât un vot odată la patru ani? Oare nu e mai eficient ca, în loc să fim reactivi şi să ieşim în stradă atunci când nu mai putem suporta, să fim proactivi şi să încercăm să influenţăm mersul lucrurilor? Oare nu e mai eficient ca, în loc să căutăm vinovaţi, să participăm fiecare la procesul de a aduce administraţia mai aproape de nevoile şi voinţa cetăţenilor?

USR este un partid tânăr care, deşi nu a ajuns încă la maturitate, reprezintă una dintre puţinele forţe politice din România care propune cetăţenilor o schimbare reală a stării de fapt curente. În aceste condiții nu este deloc surpinzător că USR Timişoara a venit cu această inițiativă de a oferi timişorenilor şansa să se implice în procesul de decizie asupra modului în care sunt cheltuiţi banii publici, prin proiectul „Timişoara participă!”.

„Timişoara participă!” este un proiect de bugetare participativă ce presupune alocarea unui anumit procent din bugetul de investiții al oraşului pentru finanţarea unor proiecte de interes general, proiecte propuse de cetăţeni, filtrate de administraţie, dezbătute public şi în final selectate prin vot tot de către cetăţeni. Modelul bugetării participative funcţionează de mai bine de 15 ani în peste 1000 oraşe ale lumii, printre care Paris, Londra, Berlin, Lisabona şi, din 2015, Cluj-Napoca. Proiectul va fi lansat sâmbătă, 9 decembrie, ora 12:00, la Hotel Continental Timişoara, când vor fi supuse dezbaterii publice principiile şi regulamentul bugetării participative aplicat la specificul Municipiul Timișoara, așa cum a fost el elaborat de USR Timișoara. Evenimentul este public,  deschis tuturor timişorenilor care doresc să se implice,  îşi propune să aducă faţă în faţă reprezentanţii administraţiei locale, partidele politice şi Consiliile Consultative de Cartier, și reprezintă un prim pas dintr-o campanie care are în vedere obținerea în viitorul apropiat a următoarele rezultate concrete:

1. Mandatarea cetățenilor: atribuirea de puteri decizionale reale pentru 5% din bugetul de investiții al Primăriei Municipiului Timișoara;

2. Transparență în ceea ce privește informațiile și deciziile autorităților locale;

4. Incluzivitate: angajarea civică și a celor nereprezentați politic, a celor fără acces la internet, a persoanelor cu handicap, a minorităților, a vârstnicilor;
5. Echitate: procesul de decizie în ceea ce privește alocarea banului public să fie accesibil tuturor;
6. Comunitate: cetățenii lucrează împreuna pentru binele întregii comunități.

Bugetarea participativă nu reprezintă soluţia tuturor problemelor şi nu va schimba din temelie administraţia publică, însă reprezintă un pas înainte în recâştigarea puterii de către cetăţeni. O comunitate implicată în administrarea oraşului este o comunitate care-şi decide singură viitorul, iar un oraş în care cetăţenii au putere de decizie este un oraş în care administraţia îşi respectă cetăţenii. Un astfel de oraş poate să devină Timişoara!

Mai multe puteţi citi pe site-ul: https://timis.usr.ro/usr-propune-buget-participativ-timisoara/

(936291)