Clasa I-a și a II-a le-a făcut la Școala Elementară de Stat nr. 1, al cărui învățător, acum o sută de ani, cu 2.000 de bănățeni, a întâmpinat armata care a intrat în Timișoara. Viața sa a continuat în zona de naștere, a Olteniei, făcând liceul la Frații Buzești și școala de pilotaj, din 1941 până în 1942, devenind pilot pe un avion Klemm 25. A fost elev al școlii militare de ofițeri, pe care a absolvit-o în 1944, la 15 aprilie. A continuat stagiul militar în Regimentul 32 Infanterie, de la Calafat.

„Aici am primit misiunea să apăr Sudul Dunării, în zona Calafat, să primesc botezul focului de la 178 de nave de război germane care se retrăgeau către Turnu Severin și în această mișcare a lor pe Dunăre jefuiau tot ce întâlneau în Lunca Dunării. După care, neavând niciun fel de pierdere, aceste vase de război au fost, majoritatea, scufundate, la Turnu Severin, iar regimentul meu trecea granița în Ungaria, participând la eliberarea orașului Budapesta”, povestește generalul Constantin Didulescu.

În 27 aprilie 1945, la Sud de Praga, a fost rănit pentru a doua oară în zona inimii.

„Am fost rănit pentru a doua oară în inimă de o schijă a unui aruncător de mine de 120, care a pătruns prin portofelul pe care-l aveam cu membri familiei și cu o iconiță dată de o cehoaică în zilele de Paști, catolice. Nu a pătruns în inimă, mai trebuia un milimetru și eram și eu alături de ceilalți camarazi care au căzut eroic în această bătălie. Așa a vrut soarta, mi-a fost dat să fiu în continuare militar. Am continuat aproape încă 60 de ani în armată, din care 12 ani i-am petrecut pe aceste frumoase meleaguri ale Banatului, comandant de divizie timp de 12 ani, în perioada 1958-1970”, a spus generalul.

Prima dată a fost rănit în octombrie 1944, când a urmărit inamicul în pusta ungară. O rafală de mitralieră nu l-a ocolit. Trei gloanţe i-au străbătut omoplatul drept, alunecând ulterior printre muşchii braţului. A primit primul ajutor la punctul medical al batalionului, înainte de a fi transportat la un spital de campanie, unde a fost operat.

Generalul a mai fost opt ani în Cluj, ca locțiitor al comandantului Armatei a patra. După opt ani petrecuți acolo a fost încă 12 ani comandantul Comandamentului Teritorial Bacău, care avea în subordine toată Moldova. La pensie este din 1986.

Generalul își amintește de divizia pe care a condus-o în Banat, timp de 12 ani, la Timișoara.

„Am parcurs cu Divizia 18 Mecanizată o aplicație pe teritoriul Bulgariei până la Nord de granița cu Grecia. Eram cu capul la Herculane și coada era încă în Timișoara. Am trecut Dunărea pe un pod de vase care a fost făcut în 18 minute. Nu am avut niciun accident sau un rănit, bătrânii din Bulgaria stăteau în genunchi și se rugau ca Dumnezeu să ne dea sănătate. Asta a fost cea mai mare fericire. Am trecut și prin foc și ne-am oprit la 15 kilometri de granița cu Grecia. Ne-am întors acasă sănătoși”, a spus generalul Constantin Didulescu.