Andrei Strătilă va împlini 41 de ani în 15 august. La 11 ani, în timp ce se afla pe bicicletă, a fost lovit de un autoturism. În urma impactului foarte puternic, s-a ales cu mai multe răni lecuite cu tratamente și operații, însă, din nefericire, pierderea vederii a fost definitivă.

„După o perioadă lungă, am putut să revin la activitățile de zi cu zi aferente vârstei”, a povestit Andrei. I-au fost aproape părinții și fratele. S-a întors și la școală, însă nu în învățământul de masă.

„La Chișinău nu aveam atunci o școală pentru persoanele nevăzătoare, astfel că am plecat în orașul Bălți din Republica Moldova, unde exista o școală cu internat pentru persoane total nevăzătoare. Am stat acolo un an, apoi am plecat din cauza condițiilor precare. La Chișinău am făcut o școală de masaj și am aflat că alți colegi au reușit să plece în România, la studii. Așa se face că în anul 2001 am ajuns la Buzău, unde am intrat în clasa a VII-a și am terminat și liceul. Apoi, m-am mutat la Timișoara, unde am urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest. După facultate, am fondat un ONG în cadrul căruia am activat mai mulți ani în diferite proiecte, am obținut fonduri europene. Între timp m-am însurat și când ni s-a născut băiatul, Andrei, am luat o pauză să mă ocup de creșterea lui”, ne-a spus Andrei Strătilă.

O familie fericită

Soția sa este din Chișinău. Aceasta a văzut când s-a născut, însă are o boală genetică și și-a pierdut vederea progresiv. Acum vede umbre, iar Andrei a cunoscut-o la școala specială. După 14 ani, soarta a făcut posibilă reîntâlnirea lor la Timișoara. Irina a venit aici pentru a lua parte la un proiect inițiat de către ONG-ul lui său. S-a înscris apoi la un master la UVT și s-a stabilit în oraș. În 2015 au făcut nunta, în 2018 s-a născut Andrei Strătilă jr, un copil sănătos, fără deficiențe de vedere.

Un om cu „lipici la tineri și copii”

În octombrie 2025 s-a angajat ca maseur la Centrul de Recuperare pentru Copii cu Dizabilități „Podul Lung” al Direcției de Asistență Socială a Municipiului Timișoara”.

„Este un om extraordinar. Este policalificat, însă are și multe cursuri de masaj, astfel că a putut să se angajeze la noi la centru pe postul de maseur. Efectiv are lipici la tineri și la copii, pe care îi ajută la recuperare. Cred că simt copiii că au în comun cu el dizabilitatea pentru că lumina parcă vine din interiorul lui”, ne-a spus psihologul Amina Dragoescu, șefa Centrului de Recuperare pentru Copii cu Dizabilități „Podul Lung”.

Bucătar pasionat și toboșar împătimit

În anul 2018, alături de soția sa, Irina, Andrei a participat la emisiune Chefi la Cuțite.

„Pasiunea mea pentru gătit este de fapt o activitate de zi cu zi. Irina fiind tot nevăzătoare și noi trăind aici unde nu avem rude, care sunt la Chișinău, a trebuit să ne adaptăm condițiilor și să învățăm să gătim, să îngrijim copilul, să-l ducem la creșă, grădiniță, școală etc. Irina face și torturi. Avem un cântar de bucătărie vorbitor. Suntem mari fani gadgeturi și instrumente de măsură și de control a diferitor procese în timpul gătirii. Cel mai recent este un cuptor foarte sofisticat, pe care-l controlăm din aplicație și are numeroase opțiuni și setări”, ne-a spus acesta.

Întrebat ce i se pare greu de făcut, Andrei ne-a răspuns: „Nu avem gânduri din acestea că noi suntem mai deosebiți. Nu ne gândim că nu putem face ceva. OK, nu suntem ca ceilalți. Chiar îi explicam fiului meu că probabil sunt anumite momente puțin frustrante – de exemplu, în weekend, oamenii se urcă în mașină, pleacă din oraș și se duc, se cățără pe munte de dimineață și seara se întorc înapoi. Asta nu putem să facem, însă el va putea când crește. Sunt diverse chestiuni, dar se găsesc soluții. Unele situații pot părea grele, dar le abordăm diferit.”

De mai mulți ani, Andrei este toboșar, iar în urmă cu câteva săptămâni s-a întâlnit cu câțiva amici pentru a relua repetițiile. Pasiunea pentru tobe i-a insuflat-o și fiului său, care cântă la instrument în trupa BegArt.

În viitor, dacă timpul îi va permite, i-ar plăcea să învețe să facă programare.