Proiectul este coordonat de artista Regina Damian și susținut de Municipiul Timișoara, în parteneriat cu Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Timișoara și Asociația Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.

„Ideile pentru lucrările realizate vin în totalitate de la participanți. Eu nu intervin în conținutul ideilor lor, ci doar îi îndrum din punct de vedere artistic, pentru a aprofunda partea vizuală. Îi încurajez să iasă din tehnicile simple, cunoscute, și să experimenteze, insist pe ideea că procesul trebuie să fie unul liber, fără teama de a greși, fără presiune academică. Încercăm să-i facem să se simtă relaxați și încurajați să se exprime cât mai autentic”, explică Regina Damian.

foto: Virgil Simionescu

Povești prin artă. Glasurile celor din spatele zidurilor

Radu povestește cum a lucrat împreună cu alți colegi, pornind de la o idee simplă: un vapor.

„Am conceput lucrarea ca o metaforă: barca îi reprezintă pe deținuți, iar mâinile legate de barcă prin sfori simbolizează cadrele din penitenciare. Ele ne sprijină în procesul de reabilitare și reintegrare în societate, pentru a ne putea întoarce la o viață normală alături de familie și copii. Am pornit de la un vapor, dar pe parcurs am schimbat complet direcția. La un moment dat chiar am rupt lucrarea în două, să vedem ce iese. Pentru toți trei a fost o premieră”.

Pentru Cristian, desenul a fost o experiență nouă:

„Nu am mai desenat până acum, fac asta de aproximativ un an. Lucrarea mea reflectă un moment de liniște, ceva care lipsește aici, în penitenciar. Am desenat o floare pufoasă, asemănătoare cu bumbacul, care oferă o stare de confort. Îți dă senzația că te desprinzi de tot ce e în jur și te poți concentra doar pe desen. E un mod de relaxare, o evadare mentală”.

Silviu vede arta ca pe o formă de protest:

„Lucrarea mea reflectă modul în care oamenii sunt controlați de societate pentru muncă, pentru ce au ei nevoie, ca și cum sunt folosite animalele”.

Pentru el, participarea a adus o schimbare reală: „M-am simțit detașat de contextul penitenciarului. Când faci ceva cu pasiune, îți schimbă starea de spirit. Dormi mai bine, mănânci mai bine, te simți mai bine”.

Un alt deținut a ales să transpună o luptă interioară:

„Inițial voiam să creez altceva, dar m-am gândit că acest loc simbolizează conflictul dintre bine și rău. Noi venim dintr-o poveste urâtă și sperăm să ieșim din ea transformați, cu o poveste mai bună”.

Patru participanți au construit o lucrare dedicată prevenirii accidentelor rutiere, un subiect important în România, unde rata accidentelor este de patru ori mai mare decât în Suedia, atrag ei atenția.

„Suntem într-un loc în care putem analiza mai bine realitatea”, spun ei. „Am folosit piese auto din penitenciar: roți, arcuri, semne, vopsea. Lucrul la proiect ne-a dat un sens, o stare de bine, o evadare din rutina detenției”.

Adrian a realizat o lucrare care reflectă stările sufletești ale deținuților:

„Fețele desenate reprezintă stările noastre: triste, vesele, curioase. Cele fără expresie reflectă zilele în care nu simțim nimic. Fluturii colorați simbolizează speranța”.

A lucrat aproape trei săptămâni alături de colegii Andrei și Denis, iar experiența a fost o una pozitivă pentru ei:

„Pentru câteva ore am uitat că suntem în penitenciar”.

Cristea Nicolae a creat o lucrare inspirată dintr-un proiect pe care îl realizase acasă pentru copilul său în perioada Crăciunului:

„Se numește Fântâna viselor. Am folosit biluțe, o cană și un suport dintr-o lingură, toate simbolizând visele care curg”.

Participarea la proiect i-a fost atât de importantă încât a cerut să fie eliberat mai devreme de la muncă:

„M-am implicat complet”. Pe lângă partea artistică, Nicolae participă și la teatru, urmând să joace într-un spectacol la Teatrul Nottara din București: „Nu m-am gândit niciodată că voi juca într-o piesă de teatru, dar sunt entuziasmat”.

Steli a povestit despre motivul pentru care a ajuns în penitenciar:

„Am fost condamnat pentru tentativă de trafic de droguri. Nu eram consumator și nu conștientizam impactul drogurilor. Acum, fiind tatăl a două fete, realizez cât de periculos este”.

Proiectul artistic a fost pentru el o evadare a spiritului: „Mi-a dat impresia că sunt în libertate, spiritul e liber, chiar dacă trupul nu”. Tema lucrării sale vorbește despre singurătatea din penitenciar și despre timp: „Aici parcă se oprește, iar în libertate nu știm să-l apreciem”.

Un alt participant a contribuit la două proiecte diferite:

„Unul despre întoarcerea la rădăcini, despre oameni care părăsesc orașele și revin la viața de la țară, redescoperind tradițiile și valorile”.

Celălalt proiect este o carte de fier cu pagini caligrafiate ce spune poveștile de viață ale deținuților.

Prin aceste proiecte, spune el, „ne exprimăm, reciclăm, transmitem mesaje și redescoperim abilități. Participarea ne oferă o formă de eliberare mentală, o satisfacție personală și o șansă la evoluție”.

Expoziția care deschide o nouă perspectivă asupra detenției

Lucrările create de cei 34 de participanți vor fi prezentate în cadrul expoziției Out of the Box II, deschisă în perioada 2–21 august la Galeria Parter – Centrul de Proiecte Timișoara, cu vernisajul programat pentru 2 august, ora 18:00.

Pentru prima dată, publicul va putea participa și la finisajul expoziției, care va avea loc chiar în curtea penitenciarului, pe 22 august. Accesul va fi permis doar pe baza buletinului, fără a fi necesare alte proceduri. Evenimentul va include un moment de muzică live cu Bec Corlan, dar și tururi ghidate susținute de mediatori culturali.

„Proiectul nu urmărește doar o experiență artistică reușită, ci și o schimbare de percepție în rândul publicului. Anul trecut, am observat cum acest tip de contact a creat un dialog real și profund între public și participanți, iar mulți vizitatori și-au schimbat perspectiva: faptul că cineva se află în detenție nu înseamnă că este pierdut, ci poate însemna o persoană cu potențial, capabilă să creeze, să evolueze și să inspire. Comunitatea din Timișoara a început să se deschidă, încet, către acești oameni de după gratii”, spune Regina Damian.