Bisericile catolice și ortodoxe din Timișoara sunt mult mai vechi decât atestă documentele și conturează un spațiu de întâlnire a celor două mari biserici despărțite prin Marea Schismă.

„Primele biserici şi capele romano-catolice – de rit latin – (Sf. Gheorghe, Sf. Eligius – 1315 – 1322, Sf. Ecaterina – 1339) s-au alăturat celor ortodoxe („greceşti”, de rit oriental) dintre care prima este atestată la 1396. Şi unele şi altele sunt mai vechi decât aflăm din documente şi conturează un spaţiu de întâlnire al celor două mari biserici creştine despărţite prin schisma anului 1054”, povestesc reprezentanții Muzeului Național al Banatului, pe Facebook.

Pe lângă aceste confesiuni, în Timișoara au mai fost mozaici, de rit spaniol – încă sub stăpânirea otomană, armeni catolici, ce se mențin în secolele XVII-XVIII, islamici între 1552-1716 – când se rugau în zece geamii, moschei şi mănăstiri, reformaţi lutherani (convenţia Augsburg) şi calvini (convenţia Geneva), dar și neoprotestanţi.

„Multe biserici au dispărut în furtunile istoriei”, spun cei de la MNaB.

Dintre cele romano-catolice sunt amintite: Ecaterina (demolată în 1757), bisericile Sf. Gheorghe şi Sf. Ioan (prin 1906-1912), capela Rozalia (1964). Biserica ortodoxă din Palanca Mare în care se rugau încă din secolul al XVII-lea românii şi sârbii a ars înainte de 1740. Vechea biserică din lemn din Maierele românesc atestată în Piaţa Crucii la 1727 s-a ruinat, iar Sinagoga din Cetate a fost demolată în 1860.

„Au dispărut şi monumentele religioase: troiţe şi icoane de la intrările în oraş şi de la răscruci, vechiul monument al Fecioarei Maria, coloana cimitirului din 1849 şi altele”, mai spun cei de la MNaB.

Foto: Muzeul Național al Banatului