Proprietarul clădirii a fost Miksa (Max) Steiner, un fabricant de spodiu renumit în acea vreme. De proiectarea clădirii s-au ocupat arhitecții evrei Marcell Komor și Jakab Dezső, discipolii lui Ödön Lechner.
„Planul clădirii a fost realizat între anii 1905-1906, iar construcția a avut loc între 1906 și 1908, autorizația de construcție fiind aprobată la data de 12 septembrie 1908, iar lucrările încheiate la data de 13 august 1909, după unele surse. Amprenta în ceea ce privește elementele decorative a pătruns pe filieră maghiară, Timișoara păstrând în continuare reminesciențe din fostul Imperiu Habsburgic”, spun reprezentanții Muzeului Național al Banatului pe Facebook.
Clădirea are două etaje. Are fațade pe ambele străzi. Cea de pe strada V. Alecsandri este mai scurtă, dar mai decorată față de cea de pe strada Gh. Lazăr, care este mai lungă și mai sobră.
„Cumva, aici s-a păstrat un echilibru, o balanță ce se va regăsi și în arhitectura palatului, realizată doar din curbe, fără linii drepte, specificul stilului făcându-și simțită prezența și în acest context.
Ferestrele ce înconjoară etajul întâi al clădirii sunt largi, în arc de cerc, cu grilaj de fier forjat, placate cu faianță cu motive folclorice florale, la etajul doi faianța având motive orientale, însă, spre deosebire de etajul întâi, lângă ferestre se află coloane false, elemente optice decorative ce fac arhitectura clădirii cu atât mai deosebită. Balcoanele clădirii sunt curbate, fiind păstrat elementul definitoriu al construcției, iar în partea de sus zidăria este finalizată cu un fronton din semicercuri, încadrat de elemente decorative constituite din faianță gravată cu inimi și flori, precum și un stup de albine, simbolul de referință al băncii”, spun cei de la MNaB.
Poarta este simplă, fără prea multe ornamente. Elementele decorative, ornamentele din ceramică smălțuită au fost inspirate din folclorul maghiar.
„Clădirea a beneficiat de un dublu statut, cel de sediu pentru Banca de Scont, instituție ce a funcționat pentru o perioadă de timp în interior, precum și de acela de casă de raport, o locuință cu apartamente ce erau oferite spre închiriere”, povestesc cei de la MNaB.
Intrarea proprietarilor la apartamente se făcea de pe strada Gheorghe Lazăr, iar intrarea în sediul băncii se realiza de pe strada Vasile Alecsandri.
Dacă ai o fotografie cu Palatul Miksa Steiner sau știi o poveste despre palat și locuitorii lui, cei de la MNaB te îndeamnă s-o postezi într-un comentariu pe pagina lor de Facebook. Poți ajuta la recrearea poveștilor celor mai frumoase clădiri din Timișoara!
Muzeul Național al Banatului a început o călătorie virtuală prin palatele din Timișoara. Casa (Palatul) Mária Radocsay, Palatul Neptun, Palatul Apelor, Palatul Löffler, Colegiul Național Pedagogic „Carmen Sylva”, Palatul Szana și Palatul Ciobanu au fost destinațiile de până acum.
Foto: MNaB
Trimite articolul
X
Va urasc says: Chestii neinteresante despre un oras neinteresant. Cateva cladiri mici, provinciale in centru pline de birturi obscure la parter si zone precum Circumvalatiunii, Sagului, Girocului, Soarelui, Lipovei si alte cartiere cu sobolani similare nu fac un oras special. Satele dormitor din jur sunt si mai nasoale(daca se poate asa ceva). Campie anosta, tantari, miros de canal, oameni pierduti, nimic faimos, istorie putina, mare nu, munte nu, lacuri nu, canalul Bega mai bine nu. Acolo m-am nascut(fara vreo vina sau vreo voie) si de acolo am fugit(fara vina dar cu voie). Trebiuie sa fii cretin sa nu fugi, daca poti, din mizeria aia neomogena plata, searbada si insipida numita Timisoara. Traiasca Glovo, Iulius, Isho, Vivalia si cele 1000 de Lidl-uri si 7000 de pacanele! Cat mai rabdati fratilor?
Ura nu e bună 
Sarah PeDeal says: Ce s-a intamplat cu culoarea galben imperial in care era zugravita cladirea acestui palat. Acum pare sa fie o combinatie de mov, albastru si verde (turcoaz), care ii da un aspect tiganesc, total nepotrivit pentru o cladire cu istoric austro-ungar, imperial. Sa inteleg ca, fiind vorba de sediul PNL Timisoara, Tov Robu a decis culoarea de cacao de acum a cladirii, ca sa se asorteze cu steagul Poli???? Cei de la Directia de Cultura nu au avut nimic de comentat aici. Cine a aprobat o asemenea culoarea neinspirata, ca sa nu zic de mizerie…????
V-am pupat pe portofel.