Timp de trei zile, satul Grădinari din Caraș-Severin a fost transformat de peste 400 de voluntari, veniți din toate colțurile țării pentru a da culoare și viață unei comunități…aproape uitate.
An de an, Color the Village, festivalul faptelor bune, readuce speranța în sate bănățene. Asociația Acasă în Banat a dat startul celei de-a VII-a ediții cu aceeași energie molipsitoare: zeci de pensule, găleți de vopsea și mult entuziasm au contribuit la renovarea a 30 de fațade în doar trei zile, ceea ce reprezintă o mobilizare impresionantă.
Printre voluntari s-au numărat și artiști plastici care au transformat zidurile cenușii în adevărate opere de artă – precum cel al grădiniței. Clădirea impozantă a Primăriei, construită în 1913, a fost și ea reîmprospătată, recăpătându-și demnitatea de odinioară.
Zona centrală a fost în centrul atenției: un amestec de case tradiționale, cu specific local, și clădiri uitate, aduse acum din nou la suprafață, în lumină.
O ediție reușită, în ciuda provocărilor apărute
Radu Trifan, președintele Asociației Acasă în Banat, a descris ultima ediție a festivalului ca fiind una de succes, în ciuda temperaturilor ridicate și a dificultăților logistice.
„Aceste trei zile au fost foarte calde… a fost o vreme absolut de vară, toridă, și asta ne-a forțat să ne adaptăm”, a spus el, explicând că ritmul lucrărilor a fost încetinit de caniculă.
Cu toate acestea, rezultatele au fost pe măsura eforturilor, o bună parte din obiective fiind atinsă.
S-a lucrat intens, mai ales la gardul bisericii, un proiect laborios, care a necesitat cele trei zile întregi de muncă. Nu toate casele planificate au putut fi zugrăvite, pentru că „a fost extrem de mult de reparat și tencuit”, dar multe dintre ele „sunt absolut schimbate în modul cel mai pozitiv posibil”.
Un aspect deosebit al ediției a fost entuziasmul voluntarilor, care au venit într-un număr impresionant, chiar și în ultima clipă. Însă, pe măsură ce evenimentul a început, comunitatea s-a mobilizat. Localnicii au contribuit cu mâncare, ajutor în bucătărie și chiar implicare în lucrările de pe teren.
Colaborarea cu administrația locală a adus un moment inedit: renovarea primăriei. Clădirea, veche din 1913 și reprezentativă pentru Valea Carașului, era într-o stare avansată de degradare, iar primăria nu avea fondurile necesare. Materialele au fost acoperite de autorități, iar voluntarii au venit cu forța de muncă.
„Nu era ceva ce ne-am fi propus vreodată, pentru că, în mod normal, autoritățile publice ar trebui să aibă grijă singure de instituția lor. Dar aici am făcut o excepție”, a explicat Trifan.
Provocările nu au lipsit. Multe dintre casele renovate erau „puternic avariate, mai ales de traficul greu” și aparțineau unor familii care nu mai aveau mijloacele necesare pentru întreținere. Radu a subliniat impactul acestor locuințe asupra imaginii comunității: „Sunt case mari, greu de întreținut, care afectează negativ spațiul public”.
Regizorul care a transformat un gard banal într-o poveste ilustrată
Dorin, regizor de profesie și artist grafic din pasiune, a participat pentru prima dată la eveniment, aducând cu el o viziune plină de culoare și fantezie. Inspirat de farmecul basmelor românești, a transformat gardul tern al grădiniței din comună într-un adevărat muzeu în aer liber, plin de personaje magice și culoare vibrantă.
A fost prima lui participare. A aflat de festival întâmplător, online, dar ideea l-a cucerit imediat și a simțit că poate contribui cu ceva unic – un mural inspirat din basmele copilăriei noastre.
Gardul grădiniței a devenit pânza perfectă pentru un colaj fantastic cu Prâslea cel Voinic, Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Motanul Încălțat, balauri și vrăjitoare – personaje care au prins viață în culori vii, gândite să atragă atenția celor mici și să reaprindă dorul de tradiție în sufletele celor mari.
I-a plăcut ideea că vor trece pe lângă acest perete copiii de la grădiniță. Speră ca desenul să le stârnească curiozitatea, să întrebe și să afle. Este ca „o întoarcere la rădăcini, la poveștile noastre”.
Potrivit lui, deși proiectul a fost primit cu entuziasm de trecători, implicarea comunității locale a lăsat de dorit.
„Lumea de pe stradă s-a oprit, ne-a felicitat, dar cam acesta a fost nivelul de implicare. Noi eram dispuși să-i învățăm, să acceptăm o greșeală”, a spus Dorin.
Cu toate acestea, el nu regretă. Vede în această experiență un semnal pentru organizatori.
„Comunitatea are nevoie să fie implicată direct. Odată ce un localnic învață cum să facă, poate să copieze, să mai facă, să întrețină ulterior, să dezvolte un skill”, a adăugat el.
De la reticență la implicare
Deși Dorin a simțit o lipsă de implicare din partea comunității locale, nu toți au stat deoparte. Daniel, locuitor din Grădinari și gazdă pentru mai mulți voluntari, a ales să se implice activ. Chiar dacă locuința lui nu necesita renovări, Daniel a dorit să contribuie concret – a tencuit gardul pe care urma să prindă viață muralul lui Dorin.
Un gest simplu, dar cu o semnificație aparte. Într-un context în care mulți au preferat să rămână spectatori, Daniel a devenit parte din poveste, demonstrând că spiritul comunitar există, atunci când există și voință.
Anul trecut, Dorin a mai făcut un mural în apropiere, la Reșița, unde a întâlnit localnici „activi și cu valori comune”.
Și pentru Traian Radu, elev la Liceul de Arte Plastice din Timișoara, participarea la eveniment a fost o premieră. A venit la Grădinari alături de câțiva colegi, cu pensulele pregătite și entuziasmul la purtător, hotărât să dea viață gardului grădiniței din comună.
„Atmosfera a fost una foarte plăcută, au venit oameni din toată România aici. Am aflat de eveniment de pe Facebook și m-am gândit că o să mă pasioneze. Toți oamenii au fost foarte drăguți, ne-am ajutat între noi.
Localnicii au fost foarte mulțumiți de ce am făcut. Am lucrat în fața unei grădinițe, iar părinții, când au venit după copii, pentru că este program școlar, au fost tare încântați când se uitau la lucrarea noastră”, a spus el.
I-a plăcut atât de mult ediția din acest an încât dorește să participe și la cea de anul viitor.
La Color the Village, vârsta e doar un număr
De zece ani, pensionară fiind, nu a lipsit aproape de la nicio ediție. Cu o energie molipsitoare și o pasiune autentică pentru implicare, Geta este unul dintre cei mai consecvenți și dedicați voluntari ai proiectului.
Fostă profesoară de economie timp de 25 de ani, Geta a regăsit în Color the Village o comunitate vibrantă și un prilej de a învăța și dărui în continuare.
„De fiecare dată, reîntâlnirea cu colegii de lucru de aici reprezintă o mare bucurie. Aștept cu nerăbdare să treacă anul și mă revăd cu ei, să muncim împreună. Știm că la început de iunie este Color the Village. A devenit cumva un fel de tradiție și un eveniment așteptat. Avem un scop nobil. Este foarte frumos să faci oamenii să zâmbească”, a spus ea.
Ediția aceasta a avut pentru Geta o încărcătură emoțională aparte – a lucrat alături de o fostă elevă, absolventă după anul 1995. O reîntâlnire care i-a reconfirmat că munca unui dascăl are ecouri de lungă durată.
„Mă bucur că de la ediție la ediție văd mai mulți elevi și tineri implicați. Tot ce n-au făcut înainte, cu siguranță, aici au ocazia să experimenteze, este timpul când pot să învețe din greșeli.
În acest moment, au pe cineva lângă ei care să-i corecteze, iar acest lucru este esențial pentru viitorul lor. Din câte am observat, cei veniți aici sunt foarte implicați și dedicați”, a adăugat ea.
Atmosfera? Ca într-o tabără de vară, a afirmat ea: se lucrează, se râde, se mănâncă împreună, se învață lecții de viață. Iar provocările – cum a fost lipsa apei – devin exerciții de civism și responsabilitate.
Geta a observat că voluntariatul capătă amploare în rândul tinerilor, dar atrage atenția că sistemul ar trebui să îl valorizeze mai mult.
Oliver are un spirit generos și o dorință sinceră de a face bine. Tocmai de aceea – și pentru că își dorea să cunoască oameni noi – a ales să se implice ca voluntar în acest proiect. Nu este la prima experiență de acest fel, astfel că știa deja la ce să se aștepte și ce obiective are de atins.
El a vrut neapărat să fie prezent la ediția de la Grădinari, pentru că a copilărit în zonă. De data aceasta, a venit însoțit și de tatăl său.
„Fiindcă am mai participat și la edițiile trecute, totul mi s-a părut mult mai relaxat. Toată lumea s-a descurcat.
Căldura ne-a pus la încercare, dar nu ne-a oprit din ce aveam de făcut. Cel mai greu a fost când a trebuit să lucrăm la înălțime – am urcat pe schele și ne-am apucat de vopsit.
Mi-a plăcut mult mobilizarea voluntarilor și atmosfera generală”, a afirmat Oliver.
Grădinari, sat de răscruce din Valea Carașului, aflat la poarta de intrare în zona turistică a Cheilor Nerei, a fost scena acestei povești. Încărcat de istorie și înconjurat de frumuseți naturale – Ochiul Bei, Calea ferată Oravița-Anina, peșteri spectaculoase – satul a primit un suflu nou, atât la propriu cât și la figurat. Au fost trei zile memorabile, în care comuna a devenit un simbol al solidarității, artei și speranței.
Un rol esențial l-a avut și mâncarea, care a fost pe gustul tuturor – la propriu! Voluntarii s-au bucurat de mese „ca la mama acasă”, pregătite de o echipă harnică venită tocmai din Rudăria. Cu generozitate și pricepere, aceștia au gătit supe gustoase, papricașuri savuroase și, desigur, faimoasa coleșă cu brânză friptă – o delicatesă autentică din Valea Almăjului.
foto: Tion
Edițiile precedente au avut loc la Altringen (2024), Valeapai (2023), Fărășești (2022), Ilidia (2021), Racovița (2020) și Eftimie Murgu (2019). Proiectul Asociației Acasă în Banat este unic în țară și își propune să pună în valoare arhitectura tipică din această zonă. În cele trei zile, sute de voluntari muncesc contra cronometru pentru a reuși să își atingă ținta.
Pe aceeași temă:
FOTO. Color The Village: număr record de participanți, într-un sat de poveste din Timiș
FOTO. Aproape 400 de voluntari din toată țara au zugrăvit case în satul Valeapai
FOTO. Color the Village: Trei zile de reparații și renovări în Fărășești, județul Timiș
Citiți principiile noastre de moderare aici!