Adriana Jupîneanț este timișoreancă de origine, mutată în peninsula Iberică de mai bine de două decenii. Când s-a decis să își parcurgă studiile doctorale, a dorit ca tema lucrării sale științifice să fie una cu impact.

Astfel, teza sa de doctorat se numește: „Femeia română de etnie romă imigrată în Spania. Reconstrucție și emancipare de gen din perspectiva feminismului periferic”.

„Când am decis să continui cu studiile doctorale, mi-a venit ideea exact în momentul în care am căutat un subiect original, pe care nu l-a mai făcut nimeni până acum, între două țări, între România și Spania.

Această teză doctorală, în cotutelă internațională, este elaborată cu ajutorul a doi coordonatori științifici, din două universități diferite, în acest caz UVT-ul și Universitatea Jaume I, din Castellón de la Plana și din două țări diferite, România și Spania; având ca temă femeia migrantă, romă, în Spania, respectiv emanciparea și reconstrucția identității ei de gen, văzută din dublă perspectivă: spaniolă și română”, a spus profesor doctor Adriana Maria Jupîneanț, autoarea tezei de doctorat.

Acum mai bine de două decenii, Adriana Maria Jupîneanț, timișoreancă absolventă a Colegiului Național Bănățean, a luat calea străinătății. S-a mutat în Spania, iar pe parcursul integrării sale acolo, a lucrat cu aceste femei și a observat felul în care ele se zbat pentru a crea o viață mai bună întregii familii.

„De ce m-am apropiat de aceste femei și de ce am ales femeia romă, de origine română? Pentru că eu am lucrat ca asistentă socială într-o primărie în sudul Valenciei. Am lucrat pe proiecte europene, pe mediere culturală și am avut ocazia să le văd de-aproape.

Am văzut femeia aia care vine și întreabă«dom’le, ce pot să fac ca să obțin o bursă la copil» sau «ce pot să fac ca să am și eu un contract de chirie, că mă ține proprietarul fără contract de chirie și mă poate scoate afară în orice moment», «ce pot să fac ca să obțin șomajul, că bărbatul meu merge la muncă, săracul, și nu știe».

Eu am văzut acolo femeia-motor al familiei, cu o dorință foarte mare de a se integra. Deși, poate în viața normală, noi nu ne dăm seama de toate aceste elemente sociologice. Dar un ochi de cercetător științific vede toate aceste aspecte. Și atunci i-am zis domnului Remus Crețan să facem o temă pe probleme legate de etnia romă. (…)

Am fost ajutată, de asemenea, de doamna profesor Sorina Voiculescu, căreia îi mulțumesc din tot sufletul pentru toată orientarea și tot sprijinul pe care mi le-a dat în ceea ce privește geografia de gen, o ramură a geografiei contemporană care se face vizibilă din ce în ce mai mult în școlile doctorale de geografie din Europa. Timișoara, în acest caz, este pionieră cu studiul geografiei de gen”, a continuat ea.

Așa a început o muncă titanică și susținută, încurcată de pandemie, în care a colectat date de la sute de persoane din comunitatea romă, stabilită în Valencia. Tot așa a început să se contureze și profilul femeii migrante de etnie romă, mereu în schimbare și care, deși păstrează cutumele cu care a venit din România, devine permeabilă influențelor spaniole.

„Un profil în continuă schimbare. O transformare pozitivă. A obținut multe merite de-a lungul procesului migrator, atât din punct de vedere al adaptării la noua societate de primire spaniolă, cât și din punct de vedere al transformării personale, pe care această femeie o experimentează.

Zic că «o experimentează» pentru că n-a terminat încă procesul. A început această emancipare, însă dacă continuă cu această atitudine deschisă în fața noii societăți de primire, emanciparea cred că va fi deplină începând cu cea de-a doua generație de migranți. Adică fiii și fiicele acestei femei migrante vor beneficia din toate punctele de vedere de această emancipare, deși bazele le-au pus mamele”, a mai spus Adriana.

În urma realizării studiului de caz, Adriana Jupîneanț a identificat o serie de nevoi pe care aceste femei le au. Spania este o țară cu mai multe pârghii de care pot beneficia aceste femei. Pe de altă parte, timiditatea și modestia lor se păstrează și este reflectată prin discreție.

„Eu cred că au nevoie de mai multă susținere din punct de vedere instituțional, deși o au. Vreau să clarific: într-adevăr au susținere instituțională. Sunt sprijinite de o politică de integrare reală și efectivă, de o grămadă de legi, regulamente, o grămadă de norme legislative, care pun în evidență egalitatea dintre femei și bărbați.

Acum, ce necesități au? Au nevoie, cred eu, de mai mult curaj pentru a se face vizibile. Eu le-am văzut puțin cam timide în a-și face simțită vocea în societate. Ele își văd de treaba lor, au casa lor, copiii lor, merg la lucru, acasă – sunt ca niște furnicuțe. Nu toate, dar cele care au făcut parte din studiul meu doctoral, așa le-am văzut. Din rezultatele celor aproape 600 de chestionare pe care le-am aplicat rezultă această femeie: transformată, integrată, ușor aculturalizată.

S-a demonstrat că 70% încă își mai păstrează stilul de viață din România, în timp ce 30% menționează că se simt cam departe de stilul de viață din România. Ca atare, acest proces de aculturalizare începe să se facă prezent, deși asimilarea completă încă nu”, a mai precizat Adriana Jupâneanț, în analiza rezultatelor studiului.

Teza de doctorat în limba română a fost susținută în 12 aprilie, la Universitatea de Vest din Timișoara. Urmează susținerea acesteia și în spaniolă, la Universitatea Jaume I Castelló de la Plana. Deși a primit mai multe oferte de colaborare pe proiecte europene, Adriana Jupîneanț dorește să activeze tot în sfera civică și să ajute autoritățile prin lucrarea sa de doctorat, să găsească politici publice care să vină în sprijinul acestei nișe demografice.