Ionuț Suciu, cadru didactic la Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării din cadrul Universității de Vest din Timișoara, a relatat că în 2020, când lucra pentru Asociația Timișoara Capitală Europeană a Culturii, a început, împreună cu cei de la CRIES – Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice & Solidare, un proiect de transformare a fântânilor publice din oraș cu ajutorul unor artiști.
Intenția era ca astfel să fie lăsată o moștenire orașului și locuitorilor săi și după anul deținerii mult-așteptatului titlu.
„Era continuarea unui demers început în 2019, când artiștii de la Nava C2 au realizat o lucrare artistică pe structura fântânii din zona Bucovina, în cadrul programului Memoriile Cetății. Am reușit atunci, în cadrul programului La PAS, să mai realizăm trei astfel de lucrări artistice: în Parcul Botanic, tot împreună cu Nava C2; în zona 700, împreună cu artiștii de la Lapsus; și în Parcul Poporului, unde Andreea Medar și Malina Ionescu au realizat o hartă artistică a Timișoarei, construită din fragmente, asemenea unui puzzle, cu străzi, clădiri, spații ale locuirii și ale memoriei afective – individuale sau comune. Ne propuseserăm ca numărul intervențiilor să crească de la un an la altul, astfel încât, până în 2023, să ajungem în fiecare cartier al Timișoarei și să transformăm fântânile în lucrări de artă de care să se bucure oamenii din oraș. Câteva luni mai târziu mi-am încetat colaborarea cu asociația, iar proiectul nu a mai fost continuat”, a transmis Ionuț Suciu.
Acesta a fost foarte surprins zilele trecute, când a aflat că lucrarea din Parcul Poporului a fost… „renovată”.
Reacțiile din mediul online au venit imediat, oamenii fiind contrariați de „noua” fântână placată cu gresie.
În replică, reprezentanții Aquatim au precizat pentru Tion că fântâna a fost deteriorată în timp și s-a intervenit asupra ei.
„Intemperiile atmosferice și vandalizările au dus, în timp, la deteriorarea fântânii. Având în vedere starea de degradare, s-a luat decizia refacerii postamentului, reparării și igienizării instalațiilor. Cimentul era foarte crăpat, căpătase o culoare neagră, pe alocuri era căzut și se vedeau bucăți de polistiren, robineții și conductele au fost furate. În plus, mare parte din fațadă era desprinsă și stătea să cadă”, au transmis aceștia pentru Tion.
Trimite articolul
X
Kunstbanause 
Gica says: Nu ca nu era frumoasa asa decorata, dar daca e sa o luam din punct de vedere al igienizarii fiind publica, daca se face, este mai usor asa cu gresie.
cet says: Arta de 2 bani facuta doar ca sa sifoneze bani publici!
Am citit zilele trecute ca marea arta era cu … polistiren?
Daca chiar voiau sa faca o opera de arta durabila atunci trebuia sa foloseasca marmura, piatra, granit, etc!
Ca este, totusi, o … fantana publica!
dan 
Baluba 
zet says: Suntem o tara de A NAL FA BETI.Incepind cu noi ,cei care comentam aici lucrarile unor ARTISTI si terminind cu cel care inchiriaza avioane de lux pentru a vizita monumente ale civilixatilor de pe alte continente.Nimic nu trebuie sa mai ramina dupa noi decit praf si pulbere.Dati-i bataie in continuare…….
gogu 
andreivladpopa says: Observ ca au si justificare, prin imaginea pe care o aveti si voi.
Astia de la Aquatim sunt furnizori si muncitori, nu sunt artisti.
Mai bine o lasau in paragina, a?
Legati-va de fritz si de acolitii lui – au bani, puteau comanda (in colaborare cu Aquatim) serviciile unor artisti si gata.
Dar nu, mai bine sarim la gatul astora de la Aquatim.
Ce jurnalism…. Vai… vai…
Bogdan says: Sincer nu-mi place niciuna. Dacă era după mine o făceam tot cu gresie dar mai frumoasă. Cred că au ales cea mai urâtă gresie. Sunt atâtea modele faine… dar e ok, până la urmă e publică și sunt o grămadă de idioți să le strice.
Mioriticus says: Nu contează ce se pune frumos sau nu vandalismului nu-i rezistă nimic ,oricum avem un vinovat este cine altul decât Fritz nicidecum neciopliții care se pare că se înmulțesc foarte repede în Timișoara.
Sergiu Petcu says: Nu c-as avea ceva împotriva unora sau a altora, dar când ne gândim la fântână, pe noi “aborigenii”, gândul ne duce la cele cu cumpănă, cu roata si de ce nu chiar la cele ca un put, de unde pompezi cu mana sau cu hidroforul, apa in găleată. Poate o reevaluare a acestui aspect ar putea pune bazele unei “instituții” care sa duca la personalizarea modelelor create, si funcție de spațiul cultural pe care-l deservesc, evident cu sprijinul artiștilor al arhitecților si nu in ultimul rând al instituțiilor care ar putea finanța si pune in opera un astfel de proiect, care sa se concretizeze cu monumente durabile, cel puțin in maniera celui existent in P-ta Unirii, de atâtea zeci de ani.