Cei mai mulţi muncesc din greu pentru traiul zilnic şi ar fi o greşeală să-i considerăm legaţi de traficul legal sau ilegal peste graniţă. Beneficiile sunt ale reţelelor, iar cei de rând nu prea au acces la… „caşcaval”. Cele două comune au apă, dar nu au canalizare. Străzile din localităţi sunt doar pietruite. Pentru toate dotările au fost întocmite proiecte de investiţii, iar acum se fac eforturi deosebite pentru a găşi finanţare…
Denta este una dintre comunele mijlocii spre mari ale judeţului Timiş, plasată pe drumul european ce iese din România pe la Moraviţa. După o perioadă înfloritoare, explozivă aproape, din anii de după Revoluţie, când locuitorii zonei au putut face un comerţ intens cu sârbii, au urmat restricţiile. Asupra Serbiei a fost instaurat embargoul şi, brusc, circulaţia în zonă a scăzut masiv. Treceau doar curajoşii cu maşini burduşite cu flacoane de benzină. Localitatea mai are şi astăzi semnele acelor vremuri, cu un mare complex comercial abandonat la ieşirea spre Moraviţa. Drumul a redevenit circulat abia de doi-trei ani, când românii şi ceilalţi transportatori estici au redescoperit ruta via Belgrad. Drumul spre Italia sau Austria e mai scurt pe aici, iar autostrăzile sunt bine întreţinute. Însă la ei, nu la noi! În România a fost modernizat drumul de la Timişoara la frontieră. Se poate circula în condiţii bune, deşi se merge prin localităţi. Doar Deta a scăpat de poluare şi de huruitul TIR-urilor, căci are centură ocolitoare nouă… În Denta şoseaua europeană e destul de îngustă şi cum asfaltul încă rezistă, şoferii sunt adesea tentaţi să circule cu viteză. Sunt dese, foarte dese, camioanele care vin sau se duc spre frontieră, iar traficul pe această rută creşte de la o zi la alta.
Comuna Denta e formată din patru localităţi. De fapt, trei şi vreo câteva case din sătucul părăsit Roviniţa Mică. După cum ne-a precizat Laura Mitrulescu, secretar al Consiliului Local, doar patru case mai sunt în picioare în acest sătuc, din care două stau şi ele să cadă. Doar câteva persoane mai locuiesc aici, însă în fostele curţi mai înfloresc primăvara tufe de liliac sau de gutui japonez. A şi fost electrificat după 1990, o investiţie care nu-şi prea găseşte rostul… Roviniţa Mare e un sat mai dichisit însă. Se află pe un drum judeţean asfaltat în urmă cu câţiva ani. Şi de aici a plecat mută lume, însă în ultimul timp se văd semnele unui reviriment. În 2005, Bârzava, care trece pe la marginea localităţii, a făcut ravagii şi aici. Reconstrucţia a mers însă repede. Au fost refăcute şi clădirile obştei, astfel că acum e o plăcere să treci pe strada principală cu case vopsite în culori vesele. Cele două sate Roviniţa sunt cunoscute în zonă sub denumirile vechi de Omor. Nu e vorba de cine ştie ce crime fioroase pe aici, ci de numele unei familii nobile care a stăpânit zona. E un paradis al păsărilor şi domestice, şi sălbatice, precum şi al scăldatului, în locurile numite din vechime Moara Albă şi Moara Savii.
Satul Breştea se desprinde însă cu istoria lui particulară. E locuit în cea mai mare parte de bulgari catolici. Istoria lor e interesantă, căci au venit în urmă cu aproape două secole de la Dudeştii Vechi, o altă localitate repezentativă pentru bulgari în Timiş. Au durat un sat trainic şi mândru, cu specificul său. Bulgarii de aici, mai ales bulgăroaicele, au păstrat portul până în zilele noastre. Pot fi recunoscute uşor chiar şi la Deta, unde s-au mutat mulţi dintre breşteni. Chiar dacă sunt catolici, bulgarii din Breştea mai păstrează una din trăsăturile poporului de la sud de Dunăre. Vorbim de pasiunea pentru cultivarea legumelor, bulgarii bănăţeni fiind mari producători de roşii, ardei, ceapă, usturoi, castraveţi şi multe altele. Este o comunitate mică, dar care ştie să se pună în valoare în mod exemplar. În sat există o Casă bulgară, iar una funcţionează şi la Deta. Aici sunt valorificate tradiţiile într-un mod care îi face invidioşi pe membrii altor etnii.
În total, Denta are 3.200 de locuitori, adică români, bulgari, sârbi, unguri, precum şi câţiva şvabi. Suprafaţa e de 9.140 de hectare. Se stă mult mai bine ca în alte părţi la utilităţi. Reţele de apă curentă există la Denta şi la Breştea din anii ’70. Au fost modernizate după Revoluţie, când o reţea nouă a apărut şi la Roviniţa Mare. De asemenea, exită o reţea de gaz metan. Nu e canalizare încă, iar străzile sunt doar pietruite. Toate aceste modernizări sunt cuprinse într-o suită de proiecte de investiţii, înaintate pe la diferite ministere pentru a găsi finanţare, precizează secretarul Laura Mitrulescu.
Grijă pentru cei mici
Grija pentru cei mici e mare în localităţile timişene. Nu doar familiile se preocupă pentru ca odraslele lor să aibă tot ce le trebuie, ci şi comunitatea locală. Cât de săracă să fie comuna, grija pentru un loc de joacă în fiecare localitate e pe primul loc. Dacă înainte vreme tobogane şi alte asemenea dotări colorate şi atrăgătoare nu găseai nici la oraş, acum acestea au devenit o obişnuinţă în fiecare localitate. De obicei se identifică un colţ de teren plin de buruieni chiar în buricul satului ori pe aproape, e curăţat şi dotat cu instalaţiile necesare. Că şi cei mici, şi cei mari se simt bine aici. O arată agitaţia şi veselia din parcurile din Denta sau de la Jamu Mare.O atenţie deosebită e acordată şi educaţiei, căci şcolile sunt pe primul loc. Sunt mai puţini copii decât înainte la Denta, dar aici funcţionează o şcoală cu clasele I-VIII. Sunt aduşi şi copii de pe sate, căci o şcoală cu clasele I-IV mai este doar la Breştea. Cea de la Roviniţa Mare a fost închisă, iar aici a rămas doar grădiniţa. Copiii fac naveta cu microbuzele, ceea ce presupune un stres suplimentar, mai ales pentru cei mici. Cu toate acestea, abandonul şcolar nu e foarte ridicat.
Situaţia e aproape la fel la Jamu Mare. Şi aici există o şcoală cu clasele I-VIII chiar în centrul comunei. E bine îngrijită, cu centrală proprie şi cu grupuri sanitare în incintă.
„Am făcut unele reparaţii şi o vom igieniza. Ar mai trebui să o zugrăvim pe dinafară, însă să vedem de unde facem rost de bani”, spune primarul Valeriu Filipiac. Şi aici s-a recurs la metoda navetei cu microbuzele, căci sunt mulţi elevi în satele aparţinătoare. Şcoli cu clasele I-IV au rămas la Clopodia şi Ferendia, căci cele din Gherman şi Lăţunaş nu mai există. Transportul elevilor înseamnă însă cheltuieli destul de serioase atât cu combustibilii, cât şi cu întreţinerea, căci se merge şi pe drumuri proaste.
Drumurile noastre poate…
Problema căilor rutiere rămâne dificilă în judeţul Timiş. Se înaintează foarte greu. Cu altă ocazie spuneam că drumul naţional ce pleacă de la Deta, trece pe la Foeni şi ajunge la Cărpiniş este cel mai prost din ţară. Adevărul e că şi cel ce duce de la Moraviţa către Oraviţa e catastrofal. E numai gropi şi petice, iar pe el se lucrează de câţiva ani. Vorba vine că se lucrează, căci rezultatele nu prea se văd. La podul de la ieşirea din Jamu Mare, făcut doar pe un sens, trudeau câţiva muncitori cu câteva utilaje. Sunt semne că lucrarea va arăta foarte bine la final. Însă când oare va fi acesta, deoarece oamenii se plângeau că nu au mai luat bani de opt luni?! Decontările merg foarte greu, căci statul este cel mai prost plătitor din tot ce există. Iar la poduri responsabilitatea e mult mai mare, nu se pot face „economii” ca la modernizarea de drumuri.
O problemă este şi la drumurile judeţene. Denta e avantajată, căci artera ce merge de-a lungul Bârzavei, prin Sângiorge, până la Birda, a fost asfaltată în anii trecuţi, satele de aici fiind acum conectate cu lumea. Probleme sunt însă cu un pod, trecut acum de Primăria Denta pe lista de priorităţi pentru a fi refăcut.
Gherman şi Lăţunaş sunt două sate ale comunei Jamu Mare plasate pe drumul naţional, deci legătura cu centrul administrativ există. O mare problemă o reprezintă drumul judeţean ce merge de la Jamu Mare la Clopodia şi spre Ferendia, iar de aici către Şemlacu Mare şi Gătaia. A fost asfaltat până la intersecţia de la Cruce, la intrarea spre Şemlacu Mic. Ar trebui să fie asfaltat tot, până la Jamu Mare, iar aceasta să reprezinte o prioritate a Consiliului Judeţean. Sunt multe sate şi mii de locuitori care depind de actualul drum plin de hârtoape.
La margine de ţară şi de judeţ
Jamu Mare este una dintre cele mai întinse comune din judeţul Timiş, căci are o suprafaţă de peste 20.000 de hectare. Relieful e variat, de la pusta din Câmpia Gătaiei până la dealurile scunde ce le anunţă pe cele înalte de la Vârşeţ ori munţii Caraşului. Există şi multă pădure, din care 517 hectare sunt ale primăriei.
Comuna e compusă din cinci localităţi, la centrul administrativ fiind arondate satele Gherman, Clopodia, Ferendia şi Lăţunaş, acesta din urmă fiind chiar la graniţa cu judeţul Caraş-Severin.
Jamu Mare se află de-a lungul frontierei cu Serbia, dincolo de care se găseşte şi sătucul Jamu Mic, care este chiar foarte mic… Relieful diversificat oferă oportunităţi pentru agricultori atât pentru producţia de cereale, cât şi pentru creşterea animalelor. Nu e de mirare că în zonă sunt înregistrate ofical peste 20.000 de oi! Pe vremuri, aici a funcţionat o întreprindere agricolă de stat foarte puternică, precum şi o asociaţie a cultivatorilor de vie. De ambele s-a ales praful, povesteşte energicul primar Valeriu Nicolae Filipiac.
Sunt în jur de 3.300 locuitori în comună, însă problema e că mai mult de jumătate sunt peste 60 de ani! Pe sate populaţia este şi mai îmbătrânită. Mulţi tineri sunt plecaţi la muncă în străinătate, dar mulţi s-au şi întors. Şi-au reparat casele părinteşti. De aceea e nevoie de utilităţi. Au fost două depozite de materiale de construcţii, înfloritoare în urmă cu doi-trei ani. Acum activitatea s-a diminuat considerabil. Ajutor social primesc 16 persoane. Cu acestea se face treaba pentru comună, lemne la şcoală, cosit iarba şi toate celelalte. Probleme sunt destule, susţine primarul, care simte că anul 2011 este mult mai greu decât anii anteriori.
Apă curentă exită în centrul de comună, dar reţeaua e veche şi cu multe probleme. S-a făcut un foraj nou, la peste 200 de metri adâncime.
Şi uzina de apă e gata, dar nu s-a făcut racordarea, căci trebuie făcută reţea nouă. Urmează să se ia un credit de 10 milioane lei, pentru a se realiza lucrarea. Se va vorbi cu reprezentanţii băncilor să nu pună probleme, adică să nu se ţină de contestaţii, ca să se poată înainta cu modernizarea. Acum sunt 7 km, trebuie extinsă la 13 km. Proiectul e de extindere şi reabilitare pe Jamu Mare şi trebuie finalizat anul acesta. S-a ajuns la varianta împrumutului deoarece solicitările de fonduri europene sau guvernamentale au fost toate refuzate. Pe criterii politice, evident!
Apa înaintează şi la Clopodia, pe o investiţie de 800.000 de lei. Există uzină de apă şi se face reţeaua în jumătate din sat. Începe introducerea apei la Ferendia. La Lăţunaş se extinde reţeaua pe străzi de la cele patru foraje existente. La Gherman există reţea, chiar şi branşări. Sunt şi două foraje. Canalizare nu a fost făcută nicunde. A fost întocmit un proiect, cu costuri destul de mari, dar a căzut. Acum zace pe undeva prin munţii de dosare ce ocupă câteva încăperi la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, fără să se uite cineva la ele, crede primarul Valeriu Nicolae Filipiac.
Străzile sunt pietruite toate, pe 67 de kilometri. Se poate circula şi iarna. Chiar şi maşina e gunoi urcă peste tot. Au fost făcute şi trotuare pe zece km, în toate localităţile. Există un proiect depus pe programul cu 10.000 km, dar nu sunt semne că vor veni ceva bani.
Iluminatul public e pus la punct peste tot, bătrânii fiind cei mai activi solicitanţi. Printr-un program al Ministerului Educaţiei urmează ca la Jamu Mare să se termine o grădiniţă. Va avea propram prelungit şi dotări de ultimă oră.
Veniturile sunt realizate în principal din taxele şi impozitele locale, adică cele pe terenuri, case şi mijloace de transport. Industrie nu este, iar investitorii sunt în principal în agricultură. Dar veniturile de aici nu sunt nici sigure, nici constante.
În aceste condiţii, oamenii lucrează pe la fabricile din Deta ori pe la firmele locale ce se ocupă cu agricultura. Mult pământ a fost vândut unor cetăţeni străini, cu preţuri mici. Cum Jamu Mare se află pe culoarul de vânt de la Oraviţa spre Sânnnicolau Mare există un proiect pentru testarea acestuia. Dacă rezultatele vor fi bune, e loc destul pentru o investiţie pentru energie eoliană.
Citiți principiile noastre de moderare aici!