Potrivit tradiției Bisericii, Cuvioasa Paraschiva s-a născut într-o familie creștină, înstărită și cu mare credință. Încă din tinerețe a frecventat biserica și a ascultat cuvintele Sfintei Scripturi. Unul dintre pasajele care i-au marcat profund viața a fost îndemnul Mântuitorului: „Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia Crucea sa și să-Mi urmeze Mie”.

Aceste cuvinte aveau să devină, după cum explică părintele Horia Țâru, fundamentul întregii sale vieți.

Paraschiva și-a părăsit casa părintească și a pornit spre Constantinopol, apoi spre Calcedon și Heracleea Pontului. La Biserica „Maicii Domnului” a rămas vreme de cinci ani, în post și rugăciune, alegând să-și închine viața lui Dumnezeu și virtuților creștine.

Mai târziu, a ajuns la Ierusalim, împlinindu-și astfel unul dintre marile sale doruri, iar apoi s-a retras în pustia Iordanului, într-o mănăstire de călugărițe. Aici a continuat viața de rugăciune și lepădare de sine, până la vârsta de 25 de ani.

„Iată, deci, o viață plină de demnitate creștină. Iată cum trebuie să fim fiecare dintre noi”, spune părintele Horia Țâru, subliniind că exemplul Cuvioasei Paraschiva rămâne actual pentru creștinii de astăzi.

După anii petrecuți în rugăciune, Cuvioasa a pornit spre casă. A trecut prin Joppe și Constantinopol, iar apoi a ajuns la Calicratia, la Biserica „Sfinților Apostoli”. După doi ani, a trecut la cele veșnice și a fost înmormântată într-un cimitir.

Moaștele Cuvioasei Paraschiva, mărturie a credinței

După o perioadă, în jurul mormântului Cuvioasei au început să fie cunoscute minunile atribuite rugăciunilor sale. Trupul său a fost deshumat și așezat cu mare cinste în Biserica „Sfinților Apostoli”, în dangăt de clopote și în cântări bisericești.

„Moaștele sale, de atunci, au început a face minuni, tămăduind multe boli și înlăturând multe neputințe în popor”, amintește părintele Horia Țâru.

De-a lungul timpului, moaștele Cuvioasei Paraschiva au trecut prin mai multe locuri, ajungând la Târnovo și Belgrad, iar apoi la Iași, unde au fost aduse de domnitorul Vasile Lupu și așezate inițial în Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”.

Ulterior, acestea au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Iași, unde se află și astăzi și unde, an de an, mii de credincioși vin să se roage.

Potrivit părintelui Horia Țâru, viața Cuvioasei Paraschiva nu reprezintă doar o pagină din istoria creștinismului, ci și un îndemn adresat fiecărui om.

„Ne aruncăm cu toții în vâltoarea lumii, fără să ne gândim că nu suntem decât niște călători pe pământ. Ne agonisim averi, fiecare cum putem, uitând de sublima avere cu care ne-a înzestrat Dumnezeu: sufletul”, transmite preotul.

Într-o lume în care preocuparea pentru lucrurile materiale ocupă tot mai mult loc, mesajul Cuvioasei este, în viziunea sa, unul simplu și profund: omul este chemat să nu uite de suflet și de relația sa cu Dumnezeu.

„Să ne îndreptăm spre Dumnezeu până mai este vreme. Să nu uităm că tot ce e materie e trecător, veșnic fiind numai sufletul, cu care putem să-L urmăm pe Hristos”, mai spune părintele Horia Țâru.

Viața Cuvioasei Paraschiva este, astfel, prezentată ca un exemplu de renunțare la cele trecătoare și de căutare a celor duhovnicești.

„Virtutea e singura avere veșnică, toate celelalte fiind trecătoare. Să urmăm pilda Cuvioasei Paraschiva”, este îndemnul părintelui Horia Țâru.

Praznicul Cuvioasei Paraschiva devine, în acest context, atât un moment de rugăciune, cât și unul de reflecție asupra propriei vieți.

„Praznicul ei să ne fie îndemn și mustrare: îndemn la lepădarea lumescului din noi și la urmarea lui Hristos și mustrare pentru neglijența noastră ce o avem înspre cele sfinte”, încheie părintele iconom-stavrofor Horia Țâru.