Cum va arata proiectul de amenajare a vestigiilor din Piata Sf. Gheorghe

Sub genericul „Lumea zeilor, lumea celor vii și lumea morților”, prezentarea profesorului dr. Florin Drașovean s-a axat pe două principale perspective: ce se știa înainte de această cercetare și ce descoperiri pentru înțelegerea trecutului Timișoarei s-au făcut acum.

„Timișoara medievală și Piața Sf. Gheorghe reprezintă aspecte puțin cunoscută în literatura de specialitate”, a subliniat Drașovean, punctând succint datele cunoscute până acum:

• 1323 /1324 Cenad de Telegd, prepozit al catedralei din Oradea, este confirmat oficial în scaunul de episcop de Eger în biserica Sf. Gheorghe.

• după 1552 a fost transformată în djeamie cu numele de Padișahi Dheamisi sau Hunkăr (a Cuceritorului)

• în 1716 a fost transformată în pulberărie

• în 1718 clădirea a fost dată iezuiților care o transformă în biserică cu hramul Sf.Gheorghe, iar în martie 1718 este oficiată prima liturghie a părinților iezuiți

• în 1754, edificiul intră în reabilitare: a fost construită partea de nord (fațada barocă și turnul clopotniță) , iar după un deceniu este finalizată și partea din spate

• în 1914 biserica și clădirea seminarului sunt demolate din rațiuni edilitare

Lumea zeilor: Geamia

„Geamia lui Suleiman a fost un lăcaș mare de rugăciune, dar acum e șubredă. E o clădire din calcar, nu de piatră”, scria celebrul călător medieval Evlia Celebi.

„Acum știm că zidurile erau confecționate dintr-un amalgam de piatră ecarisată cu cărămidă refolosită, am descoperit în structura lui și detalii gotice”, a explicat Drașovean.

S-au utilizat la realizarea edificiului un tip de cărămidă îngustă, făcută până în sec al XV-lea, și un tip de cărămizi recuperate din alte clădiri după asediul otoman. Arheologii au mai descoperi o tablă de cupru frumos decorată, care provine din acoperișul geamiei. Aceastea este dovada că porunca Sultanului, ca moscheea să fie acoperită cu plumb, a fost nesocotită.

„Au considerat, probabil, că plumbul e mai necesar pentru gloanţe”, susţine arheologul.

Datarea geamiei este acum certă: Moscheea a fost construită după 1552. Pe nivelul de călcare al acesteia a fost găsită o monedă din 1570, iar sub zidul ei, o locuință îngropată din secolul XV.

Lumea celor vii: Casele și apeductele

Primul nivel de locuire în Piața Sf. Gheorghe aparține celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea. Arheologii au descoperit mai multe case semi-îngropate și locuințe de suprafață. Construcțiile Timișoarei medievale erau din lemn, iar primele case din cărămidă în această zonă datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Și Evlia Celebi vorbește cu precădere despre case de lemn. O casă construită în epoca preotomană, funcțională până în sec. al XVIII-lea, a fost adusă în Muzeul Banatul și va intra într-un proces de conservare, apoi de restaurare, pentru a face parte din viitoarea expoziție dedicată Timișoarei medievale. A mai fost descoperită și o casă de zidărie, care în 1716 a fost dată părinților iezuiți.

O adevărată surpriză, chiar și pentru arheologi, a fost descoperirea a două apeducte, care trimit cu 200 de ani înapoi ceea ce se știa până acum despre sursele de apă în Cetate. Acestea erau construite din ceramică, bandijonate cu câlți și lipite cu un ciment special.

„Sunt sisteme moderne care trimit Timișoara în plutonul fruntaș al orașelor în ce privește prioritățile tehnice”, subliniază profesorul Drașovean.

O casă otomană taie acest apeduct, semn că cei din pașalâc nu au avut grijă de acest sistem de aducere a apei.

Lumea morților: cimitirul geamiei

„Bazarul este împodobit, iar toate străzile sunt pardosite cu scânduri; pavaj de piatră nu există, dar nici nu e cu putință. Dealtfel, în mlaștină, au devenit cu timpul tari ca lemnul de abanos și oțelul de Nahcivan”, mai relata Celeibi

Moscheii Sultanului Biruitor îi era arondat un cimitir care a fost utilizat vreme îndelungată. Ca ritual, cei mai mulți erau îngropați într-un simplu giulgiu, însă s-au găsit și morminte ale celor mai bogați, care erau înhumați în masive sicrie de lemn. Câteva coloane de piatră cu turban sau de marmură au subliniat condiţia socială a răposaţilor.

Concluziile arheologilor:

• Nu se probează existența unei biserici care să fi fost transformată în geamie după 1552.

• Clădirea geamiei a fost transformată în 1718 în biserica Sfântul Gheorghe, dar nu prin adăugarea fațadei baroce , ci prin demolare integrală la 1754.

• Geamia a arondat un cimitir care a fost folosit și după 1716, probabil până la 1728, desființat odată cu promulgarea Edictului construcțiilor.

• Sub nivelul de construcție al geamiei, datat între 1552 și 1572, au mai fost descoperite alte două orașe din perioada pre-otomană. Primele case datează din sec. XV.

• Din perioada preotomană datează cele două apeducte, Timișoara fiind astfel primul oraș din România alimentat cu apă prin acest sistem.

• Construcțiile Timișoarei medievale erau din lemn, iar primele din cărămidă în această zonă datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

• Sistemul financiar din perioada otomană este caracterizat prin utilizarea cu precădere a monedei central-europene, nu a celei otomane.

Viziunea arhitecților:

Ținând cont de importanța acestor descoperiri, arhitectul Radu Mihăilescu a prezentat o primă propunere pentru amenajarea Pieței Sf Gheorghe cu păstrarea in situ a zidurilor moscheii și bisericii iezuite. Întreaga amenajare are în centru un amfiteatru destinat evenimentelor artistice.

„Piața Sf. Gheorghe este cea mai mică dintre cele trei piețe, dar și cea mai interesantă, fiind un spațiu triunghiular la vremea construirii sale. După demolarea bisericii iezuite s-a obținut un spațiu rectangular. (…) Am propus o variantă în care extindem limitele pieței. Piața Sf. Gheorghe va avea un alt tip de paviment, pentru a marca faptul că se intră de pe bulevardul foarte circulat în țesutul orașului vechi. Într-o primă fază, am propus mutarea statuii în apropierea liniilor de tramvai, cu fața spre sud , așa încât să fie văzută ușor și de cei care merg cu tramvaiul. Față de nivelul străzii, cota amfiteatrului coborât va fi la minus 1,80 m”, a explicat proiectantul.

Se va pune un pavaj de cărămidă și andezit, iar pe peretele de vest al amfiteatrului se vor amplasa steme ale orașelor cu care Timișoara s-a înfrățit. Se vor păstra in situ doar zidurile bisericii iezuite și cele ale moscheii. Mai exact, acestea vor fi desfăcute bucată cu bucată, fiecare cărămidă şi piatră va fi numerotată, tratată şi imperameabilizată chimic, se vor face fundaţii, apoi zidurile vor fi restaurate şi acoperite cu un capac cu mortar hidrologic, a mai precizat Mihăilescu.