Au descoperit un askos, un vas în formă de pasăre, datat aproximativ 1900-1600 î. Hr., unelte de bronz de dimensiuni mici, care pot face parte dintr-o trusă de toaletare, o spatulă, o pensetă, toate datate din epoca bronzului mijlociu.

Cercetările realizate până în momentul de față au fost concentrate pe momentul genezei și dispariției acestei fortificații de epoca bronzului târziu (întinsă pe o suprafață de peste 1700ha), constatându-se că aparent valurile acesteia au fost construite simultan.

„Așezarea fortificată aparținând bronzului mijlociu de la Cornet (1900-1600 î.Hr) este din punct de vedere planimetric și al investigațiilor geofizice similară cu cea de la Iarcuri, fiind descoperite și legături între ceramica de bronz mijlociu și cea de bronz târziu, scopul acestei cercetări fiind înțelegerea relației cronologice dintre cei care au locuit acest spațiu înainte și cei care îl vor folosi pe perioada funcționalității fortificației uriașe”, transmit reprezentanții Muzeului Național al Banatului (MNaB).

Arheologii cercetează două complexe aparținând bronzului mijlociu. Aceste complexe par a fi la o primă vedere locuințe similare cu cele descoperite în anii interiori, însă s-ar putea totuși să reprezinte mai degrabă un atelier, datorită numărului mare de rămășițe de oase de animal, coarne, unelte specifice folosite pentru prelucrarea acestora.

„Până acum, intenția noastră a fost să înțelegem viață de zi cu zi a oamenilor. Intenționăm, ca începând cu anul viitor, să demarăm cercetările în necropola fortificației, pe care am evitat-o din cauza ‘căutătorilor de comori’, care aduc niște pagube imense. Că atare, vom ține acest loc confidențial”, a spus Andrei Balarie, arheolog la Muzeul Național al Banatului.

Se dorește includerea sitului de la Cornești – Iarcuri în patrimoniul UNESCO, fortificația îndeplinind toate criteriile pentru clasarea sa, ultimul punct de pe listă fiind existența unui punct muzeal/bază de cercetare, pentru care s-au făcut deja demersuri pentru construcție.

Cercetarea din acest an este realizată de specialiștii MNaB în parteneriat cu Muzeul Județean de Istorie și Artă de la Zalău, participând de asemenea și arheologi de la Freie Universitat Berlin.

Cercetarea arheologică sistematică de la Cornești – Iarcuri a fost inițiată în anul 2007, de dr. Alexandru Szentmiklosi (care a decedat la începutul anului 2019) și dr. Bernhard Heeb, arheolog al Muzeului de Pre si Proto-istorie din Berlin, fiind sprijinită financiar de către Consiliul Județean Timiș, Deutsche Forschungsgemeinschaft și Statul Hessen prin inițiativa Loewe. De-a lungul timpului, Consiliul Județean Timiș a alocat peste 500.000 lei de acestor săpături.

La Cornești se va deschide și un punct muzeal. Toate artefactele găsite aici vor fi expuse în noul punct muzeal, de la fața locului.

„Am alocat 500.000 de lei doar pentru săpături și peste un milion de lei pentru aparatura necesară arheologilor. Alături de Primăria Orțișoara, care a pus la dispoziție un teren, se lucrează la deschiderea unui Punct Muzeal la Cornești”, a spus președintele Consiliului Județean Timiș, Călin Dobra.

Reprezentanții Muzeului Național al Banatului vor să reconstruiască o bucată de fortificație.

„Dorim, pe lângă acest punct muzeal, tot pe fonduri europene, să realizăm o reconstrucție a unei bucăți din fortificație. Acum doi ani am săpat în zona aceasta și fortificația avea până la 4,5 metri în pământ”, a spus Claudiu Ilaș, managerul Muzeului Național al Banatului.

Fortificația de la Cornești datează de pe vremea Troiei. Este una foarte întinsă, având 1.700 de hectare. Cetatea de la Cornești are patru incinte fortificate, dispuse concentric. Tehnica de construcție sugerează prezența unor indivizi specializați, care au avut cunoștințe solide privind structurile de rezistență și metodele de consolidare a acestora. „Valurile de pământ” au avut deasupra palisade, înălțimea de aproximativ 4 metri și adâncimea șanțurilor de apărare de 2,7 m până la 4,7 m fiind descurajatoare pentru orice potențial agresor.

Cunoscute de localnici ca şi malurile turceşti, întăriturile artificiale nu au fost considerate interesante pentru a fi cercetate de istorici în perioada comunistă, iar zidurile de pământ au fost sparte cu buldozerele pentru ca terenul să fie folosit ca suprafaţă agricolă.

Zona fortificaţiei şi a localităţii unde era conducerea acesteia nu a fost aleasă la întâmplare, Corneştiul actual şi fortificaţia de lângă se află pe câmpiile înalte ale Vingăi, ferite în mare parte de inundaţiile care apăreau permanent în zona mlăştinoasă a Banatului actual. Arheologii spun că aici a existat un grup de războinici care a reuşit să convingă sau să se impună în faţa unei populaţii destul de numeroase pentru a realiza o lucrare inginerească de dimensiuni faraonice.

Cel mai probabil, dispariţia fortificaţiei a fost cauzată de schimbările climaterice. Aceasta a dus la imposibilitatea creşterii recoltelor, ceea ce inevitabil a dus la foamete. De asemenea, utilizarea masivă a lemnului a dus la probleme în existenţa de zi cu zi, imposibilă fără ca acesta să fie folosit la construcţii sau ca şi combustibil. Au fost descoperite urme ale plecării populaţiei din zonă spre Polonia, o parte, sau spre nord-estul Moldovei.