Domnule profesor, ați demarat o campanie la nivel național pentru susținerea asistenței sociale. Denumirea campaniei – „România se ridică în picioare pentru asistența socială” – sugerează amploarea acțiunii și în mare, obiectivele urmărite. Vă rugăm să detaliați scopul campaniei și motivele pentru care ați decis să organizați o asemenea acțiune de amploare.

Vă mulțumesc pentru oportunitatea pe care mi-o acordați, aceea de a transmite prietenilor timișoreni gândurile și planurile noastre de viitor în ceea ce privește sistemul național de asistență socială, dar mai ales profesia de asistent social. De aici, din Cetatea Timiș dorim să transmitem un mesaj care să întărească rolul central pe care sperăm să-l aibă nu peste multă vreme asistentul social în cadrul sistemului de asistență socială. De aici din Mica Vienă de pe Bega, din orașul care a schimbat cursul istoriei țării în decembrie 89, îndrăznim să visăm pentru semenii noștri și pentru profesia de asistent social. Avem acest vis ca asistentului social să fie respectat și valorizat la nivel național.

Prin această campanie de amploare, căci străbatem țara de la Sud la Nord, de la Est la Vest, deplasându-ne în fiecare județ, aducând laolaltă asistenți sociali, oficialități județene, universitari, societate civilă, celebrități locale, prieteni și susținători ai profesiei de asistent social, dorim să redăm demnitatea asistentului social, profesionistul ce aduce plus valoare comunităților locale.
Asistentul social deschide lacăte și uși ferecate, atât ale inimilor cât și ale instituțiilor statului, construiește strategii, conexiuni și oferă sprijin concret celor care au nevoie de extraordinar în viețile lor. Iată de ce considerăm a fi extrem de importantă profesia de asistent social, iată de ce depunem atât de mult suflet în acțiunile noastre, iată de ce am decis să ridicăm întreaga țară în picioare pentru asistența socială!

Asistența socială este un domeniu esențial pentru o societate în care există multe probleme sociale insuficient rezolvate. De ce este important să susținem această profesie și, de fapt, întregul sistem pe care ea se bazează?

Știți și dvs. la fel de bine ca mine, iar o țară întreagă poate depune mărturie că nu trăim într-o lume perfectă, că dramele și suferințele umane coexistă cu realizările și bucuriile, dar mai mult decât atât știm că mulți semeni de-ai noștri, și în mod special copiii se confruntă cu situații limită de viață ce depășesc capacitatea lor de răspuns, iar de multe ori situațiile de dificultate în care se află necesită un sprijn formal, instituțional din partea statului sau a societății civile, iar sistem de asistență socială fără asistent social nu poate exista!

Iată de ce milităm pentru existența asistentului social în fiecare oraș, în fiecare comună și în fiecare sat, cât mai aproape de problemele comunităților locale, cât mai aproape de semenul nostru aflat în suferință. Aici, la nivel local întâlnim situațiile de risc, situațiile limită de viață, iar prezența unui asistent social poate preveni, sprijini, informa, orienta și rezolva mare parte din problemele sociale locale.
Milităm pentru susținerea întregului sistem de asistență socială, cu instituții, servicii și beneficii acordate în completare, milităm pentru un sistem de asistență socială în care asistentul social să dețină un rol central. Din păcate, la ora actuală, la nivel rural, asistentul social lipsește aproape cu desăvârșire. Dacă medicul este important pentru sănătatea fizică, dacă psihologul este important pentru sănătatea emoțională, dacă preotul este necesar pentru sănătatea spirituală, asistentul social este necesar pentru sănătatea socială a comunităților.

Asistentul social este profesionistul care lucrează cu oameni aflați în situații limită, de diferite vârste și condiții sociale, care nu se confruntă doar cu probleme financiare, ci mai ales cu situații care îi afectează psihic, uneori foarte grav. La fel ca în cazul medicilor, fiecare persoană aflată în dificultate reprezintă un caz în sine, cu particularitățile sale. În aceste condiții, este clar că asistentul social nu poate aplica niște formule matematice reci, atunci când vine în sprijinul unei astfel de persoane. Ce calități trebuie să aibă cel care lucrează sau și-ar dori să lucreze în domeniu, pe lângă un anumit nivel de cunoștințe științifice? Sunt motivați tinerii să aleagă profesia de asistent social?

Ați atins esențialul. Un asistent social pe lângă pregătirea universitară, pe lângă competențele și cunoștințele temeinice deține calități ce-l apropie de ființa umană, pune în valoarea empatia și omenia în relațiile interumane. Aduce zâmbetul și speranța pe chipurile celor aflați în impas existențial, atinge de multe ori inima omului motivându-l să-și găsească resursele interioare pentru a depăși dificultățile, pentru a se reinventa, pentru a privi cu încredere spre viitor.
Profesia de asistent social aduce multă sensibilitate în viața societății, aduce echilibrul și valorifică eficient resursele comunitare, găsește de multe ori soluțiile de care avem nevoie pentru a funcționa optim din punct de vedere psihosocial la nivel comunitar.
În fiecare an, un număr mare de tineri se îndreaptă către specilizarea de asistență socială oferită de către facultățile de profil de pe întreg cuprinsul țării, și avem 23 de asemenea instituții universitare. Ba mai mult, la ora actuală avem peste 36.000 de mii de absolvenți ce așteaptă ca posturile de asistent social de la nivel rural să fie scoase la concurs pentru asistentul social și nu pentru persoanele cu atribuții în asistență socială.

Sistemul de asistență socială din România are probleme care se cer rezolvate. Există un cadru legislativ care să îi permită profesionistului din domeniu să acționeze pe mai multe planuri pentru a-i ajuta cu adevărat pe oamenii aflați în situații limită? Există diferențe între județe și între mediul urban și cel rural?

Cadrul legislativ, formal, instituțional de intervenție există. Dar, în același timp există și practici nefaste din partea edililor locali, în mod special în rândul celor de la nivel rural, de a scoate la concurs și de a angaja nu asistenți sociali, ci persoane cu atribuții în asistență socială ce provin din rândul persoanelor cu influență la nivel local, în detrimental absolvenților de asistență socială ce dețin nu doar calitățile umane despre care discutam, ci și competențele și pregătirea de specialitate pentru a acționa prompt și eficient, profesionist în rezolvarea cazurilor sociale. Există diferențe între județe, în cadrul evenimentelor noastre chiar constatam aceste diferențe de la un județ la altul, de la urban la rural. Depinde foarte mult de factorul uman, de liderii comunitari, de gradul de înțelegere și de implicare al acestora. Există diferențe mai ales între mediul urban și cel rural. Dacă la județ avem Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului (DGASPC), unde întâlnim în medie cam 100 de asistenți sociali angajați, numărul acestora scade când orașele se depărtează de centru ca distanță geografică, iar la comune și sate întâlnim perpetuarea acestui flagel ce parcă nu se mai termină și care aduce prejudicii grave profesiei de asistent social: angajarea persoanelor cu atribuții și nu a asistenților sociali.

Cazurile de la nivel rural, în lipsa unui asistent social, ajung la județ în grija DGASPC-urilor, iar costurile intervențiilor statului cresc exponențial comparativ cu efortul bugetar de a susține salariul unui asistent social ce ar trebui angajat la nivel rural. Iată de ce milităm ca salariile asistenților sociali de la nivel rural să fie suportate de la bugetul central, prin ministerul de resort, și nu de la nivel local din bugetele primăriilor sărace.

Campania a început și deja ați parcurs mai multe județe din țară. Când este programată acțiunea în județul Timiș?

Ne apropiem cu periplul nostru național de jumătatea județelor țării, nu peste multă vreme sigla și spiritul CNASR vor cuprinde întreaga țară. Pe 12 octombrie vom poposi la dvs. în județ, în Aula Magna a Universității de Vest, acolo unde cu ocazia a 25 de ani de învățământ universitar de specialitate pe tărâm bănățean, vom avea ocazia să întâlnim întreaga suflare județeană a cărei inimă bate pentru asistența socială.
Vă mărturisesc faptul că mare parte din vacanțele copilăriei mele le-am petrecut pe meleagurile bănățene, undeva lângă Lugoj, iar incursiunile în orașul de pe malurile Begăi erau destul de frecvente și pline de entuziasm. Mă bucur că Timișoara rămâne un important centru multicultural și multiconfesional, dar și universitar!

Interviul integral poate fi citit în săptămânalul Agenda din 15 septembrie 2017.

Doru Buzducea este profesor universitar, decan al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București. Conducător de doctorat în sociologie, președinte al Colegiului Național al Asistenților Sociali din România, autor de cărți, studii și cercetări de specialitate, redactor-șef al Revistei de Asistență Socială și președinte al Asociației Școlilor de Asistență Socială.