În mod normal, dacă mergi întins, de la Timişoara la Deva faci două ore şi un sfert, două ore şi jumătate, hai… trei – dacă numeri copacii de pe marginea drumului. Dar acum, în Vinerea Mare, drumurile nu au fost atât de prietenoase. S-a făcut o oră de la ieşire din Timişoara până la Recaş, vineri după-masă. Un drum unde se merge bară la bară, ca în „stau”-urile din Germania, ori alte ţări europene. Nimeni nu ştia ce se întâmplă.
„O fi macaraua aia pe drum, acum, o fi accident?”. Ei bine, nu era nimic. Era doar Recaşul după Timişoara. Acolo, în centrul localităţii Recaş, se produce de fiecare dată o strangulare a circulaţiei, acolo sunt magazine, maşinile merg încet, mulţi pietoni. Aşa că s-a produs ambuteiajul. Un ambuteiaj de kilometri întregi. Cozi interminabile fără explicaţie.
În centrul Recaşului erau doi poliţişti care gesticulau, grăbeau rândul. Dar tot drumul a fost aşa, s-a circulat bară la bară pe un drum pe care de obicei bate vântul, din când în când, iar mai rar – farurile unei maşini.
Nu au fost nervi însă, deși unii şoferi aveau porniri de supermani. Până la urmă, bară la bară, s-a ajuns la destinaţie. C-aşa e de sărbători. „Auzi. Uite, ciobanul ăla are miei. Luăm unul? Campăm aici!” „Nu, uite Deva!”
Citiți principiile noastre de moderare aici!