Expediţia a fost umbrită de decesul unei tinere din Elveţia. Horia Colibasanu şi colegii lui de expediţie şi-au riscat viaţă încercând să o salveze pe Joelle, dar eforturile lor au fost zadarnice.
„Expediţia Slatina-Lhotse a început în 7 aprilie cu încercarea de a urcă, în scopul aclimatizării, vârful Makalu (8.463 m). Am ajuns în tabăra de bază după 10 zile grele de trekking, în condiţii de frig şi umiditate şi în lipsa echipamentului adecvat, rătăcit de liniile aeriene şi apoi rămas în urmă cu porterii. După ce am ajuns în tabăra de bază am început imediat aclimatizarea, urcând până la 6.600 m, în tabăra 2, fiind hotărâţi să nu urcăm mai sus decât în ziua asaltului spre vârf, pentru că era important să nu ne epuizăm. Din păcate vântul puternic în zona vârfului a făcut imposibilă orice încercare de ascensiune. A trebuit să aşteptăm până în data de 18 mai, când o prognoză favorabilă ne-a făcut să pornim spre vârf”, a declarat Horia Colibasanu.
„Am urcat succesiv în tabăra 2, 3 şi 4, împreună cu partenerul meu, slovacul Peter Hamor. Pe 21 mai, la ora 4.30, am pornit spre vârf de la o altitudine de 7.900 m, unde am dormit surprinzător de bine. În jurul orei 13, am atins vârful Makalu pe care am stat o jumătate de oră ca să facem poza şi filmuleţe scurte, împreună cu echipa spaniolă Martin Ramos – Jorge Echocheaga”, a continuat Colibasanu povestea expediţiei.
Joelle Brupbacher şi-a pierdut viaţa în expediţie
Drumul înapoi a fost ceva mai uşor decât ascensiunea: „Întoarcerea nu a prezentat dificultăţi. Am ajuns înapoi la cort la ora 17. La 150 m mai jos de vârf, am întâlnit-o pe colegă noastră de expediţie, Joelle Brupbacher, însoţită de serpasul ei, Pasang Sherpa. Deşi a fost avertizată de toţi din grup că este deja târziu pentru a mai ajunge pe vârf, a continuat ascensiunea. Doi dintre alpiniştii aflaţi în acea zi în aceeaşi zonă, un american şi spaniolul Oscar Fernandez, cel din urmă aflat la o oră în faţă lui Joelle, au renunţat să mai urce spre vârf pentru că şi-au dat seamă că nu mai e timp şi este periculos. În jurul orei 21.30, aflaţi în cortul din tabără 4, am auzit zgomote şi am văzut flashuri de lumină. Am ieşit afară şi am întâlnit-o, spre surprinderea noastră, pe Joelle, care se întorcea de pe vârf. Era foarte obosită şi ne-a spus că fără Pasang s-ar fi rătăcit şi nu ar mai fi reuşit să coboare. A băut o cană de ceai, spunând că se simte suficient de bine să meargă mai departe, după care a contiuat drumul spre cortul ei, aflat 200 m mai jos. A două zi dimineaţă am strâns cortul împreună cu Peter şi în jurul orei 8 am început coborârea. În apropierea taberei lui Joelle am văzut o persoană care se deplasa foarte greu. După ce ne-am îndreptat spre persoană respectivă ne-am dat seama că e Joelle. Am găsit-o ghemuită lângă o stâncă, în vânt, cu faţă acoperită cu gheaţă. Am luat-o şi am dus-o în cortul corean abandonat în tabăra 4, unde şi-a revenit şi a spus că va continua drumul spre tabăra 3. Odată ieşită din cort, s-a prăbuşit, deplasarea nefiind posibilă decât susţinută permanent de două persoane. A doua zi, la ora 11, am fost chemat de către Pasang în cortul lor, pentru că Joelle se simţea foarte rău. Deşi îi administrasem medicamente speciale pentru altitudine, acestea nu puteau compensa epuizarea şi lipsa oxigenului. Când am intrat în cort, Joelle nu mai respira. I-am făcut masaj cardiac, dar nu am reuşit să obţinem nicio reacţie. După 20 de minute, Joelle nu mai avea reflex pupilar, ceea ce în medicină este considerat un semn al morţii… Dimineaţa am lăsat corpul lui Joelle în cortul din tabăra 3, fiind foarte obosiţi şi neputând lua o decizie de a face altceva. Acesta a fost îngropat mai târziu de către colegul nostru Fabrizio Zangrelli”, a mai povestit alpinistul Horia Colibasanu.
Ultimii metri ai expediţiei
Drumul dificil a fost resimţit din plin de Horia Colibasanu. „Pe ultimul kilometru în apropierea taberei de bază am fost aşteptaţi cu apa de către prietenii noştrii Oskar Fernandez şi Martin Ramos. Deja eram aproape epuizaţi, abia mergeam împreună cu Peter. Pentru prima oară într-o expediţie am fost nevoit să îmi las rucsacul în mâinile altei persoane, pentru că eu nu-l mai puteam căra. Am fost ajutaţi de către unul dintre bucătari şi de Kinga Baranowska. Din cauza oboselii, dar şi a evenimentelor din acele zile, am decis să renunţăm la încercarea de ascensiune a vârfului Lhotse”, a încheiat alpinistul timişorean povestea.
Alpinistul Horia Colibasanu isi prezinta expeditiile in Himalaya
Horia Colibasanu incearca sa ajute un spaniol, blocat in apropiere de Annapurna
Citiți principiile noastre de moderare aici!