Nicolae Diminescu s-a născut la 18 iulie 1939 la Timișoara, fiind descendent al unui vechi familii din Banat și nepot al prefectului de Timiș-Torontal Iuliu Coste.

Prima sa pasiune a fost natura. A predat la Școala Generală din orașul Victoria, județul Brașov, apoi la Timișoara, la Liceul Silvic. La ambele a fost și director.

Reîntors la Timișoara, după anii de la Liceul Silvic, a ajuns cadru didactic și decan al Facultății de Ecologie a Universității Banatul, conferențiar universitar la Facultatea de Chimie, Biologie și Geografie a Universității de Vest și la Universitatea de Medicină și Farmacie, unde va lucra cu dedicație până la pensie.

„A fost dedicat cauzei ecologiei o viață întreagă; încă din anii 1970, a conceput programe, cabinete si manuale de metodică și de biologie printr-o prisma ecologică, a animat tabere, congrese și stagii de formare. A impulsionat schimbarea mentalității, a comportamentului ecologic printr-o conștiință ecologică; în anii 1992-1996 a avut și funcția de consilier local al Timișoarei din partea Mișcării Ecologiste și a înființat Fundația Verde 2000”, transmite Ștefana Ciortea Neamțiu.

Cealaltă pasiune a fost fotbalul, a început la 10 ani, când a făcut primii pași la Știința (Politehnica Timișoara). Cu echipa de seniori s-a pregătit încă din 1955, și a făcut parte din lotul lărgit din sezonul 1957/58, când echipa a cucerit prima Cupă a României. A dus pasiunea fotbalului și la echipa din Victoria, pe care a antrenat-o.

A rămas, totuși, toată viața atașat de alb-violeți, ajungând și președinte al Consiliului de Administrație spre finalul anilor ’90.