Emanuel Rajiv a lucrat ca manager al unei bănci în Sri Lanka, dar a avut dificultăți economice după pandemia de coronavirus, astfel că a decis, în urmă cu trei ani, să se mute la Timișoara alături de soția sa Sandareka. A venit aici pentru că avea câțiva prieteni care au făcut „reclamă” țării noastre. În urmă cu 13 luni, la Timișoara s-a născut fiul lor, Danir.
Tânărul din Asia și soția sa studiază la distanță. El este înscris la Facultatea de Informatică a Universității Politehnice București, iar ea la Științele Educației, tot la distanță în Capitală.
Emanuel este catolic, iar Sandareka este budistă. Adaptarea culturală nu a fost prea greu de realizat; în schimb, prima iarnă petrecută în orașul nostru le-a întrecut așteptările.
„Primul an a fost greu, dar nu cu oamenii, ci cu comunicarea și cultura. Cu timpul e o problemă, pentru că în România este obligatoriu să ajungi la timp; în Sri Lanka nu”, ne-a spus Emanuel Rajiv.
Locuiește cu familia sa într-un apartament închiriat în zona Lipovei și lucrează ca traducător pentru comunitatea din țara sa, care numără 700 de persoane.
„Ajut IPJ, Poliția de Frontieră, Curtea de Apel și Serviciul de Imigrări. Soția a lucrat la o grădiniță înainte să nască”, ne-a mai spus acesta.
Emanuel nu are de gând să plece din Timișoara pentru că îi place foarte mult orașul. Speră să-și prelungească viza și să-și mai găsească încă un loc de muncă, mai ales că vorbește binișor limba română.
Întrebat ce îi place cel mai mult aici, tânărul a răspuns: „Parcurile și verdeața. Orașul este curat și am prieteni aici, români și sri lankezi”. Până acum nu a avut parte de probleme rasiale și spune că fiul său este îndrăgit oriunde merge.
Sarmalele, micii, drobul, tochitura de ciuperci cu smântână, papanașii și gogoșile au devenit preparatele lui preferate din bucătăria românească. În schimb, îi lipsește oceanul, peisaj pe care îl vedea zilnic în țara asiatică.
„Acasă stăteam chiar lângă ocean și îmi lipsesc apa și plaja. De asemenea, și de familie îmi este dor”, ne-a mai povestit Emanuel Rajiv.
Comunitatea de srilankezi de la Timișoara a ajuns deja la 700 de persoane. Oamenii se întâlnesc și socializează, cum s-a întâmplat și sâmbăta trecută, când au marcat Anul Nou la Muzeul Satului Bănățean.
Trimite articolul
X
Dorina 
Dan says: Felicitari acestor oameni minunati, ce vin de la mii de kilometri departare, pentru o viata mai buna, si Felicitari romanilor ce se apropie de straini, si ce-i ajuta sa se integreze in societate, si noi am fost ajutati de catre altii, cand am emigrat masiv prin 90′.
Sunt foarte multi oameni de calitate in Timisoara, din toate colturile tarii si din tarile invecinate, dar si din Asia si Africa.
Atata timp cat nu punem botul la toate lozincile politice, chiar putem sa dezvoltam un colt de Rai si sa traim cu totii in armonie.
Eu unul, sunt nascut si crescut in Timisoara, am lucrat in telecomunicatii si prin strainatate, si poate subiectiv, insa mi se pare ca acest oras are aproape tot ce ti-ar putea trebui pentru o viata decenta si frumoasa.