Pentru a marca împlinirea a 35 de ani de la Revoluția din Timișoara, Fundația Integratio, Consiliul Național Maghiar din Transilvania (EMNT), Parohia Reformată „Noul Mileniu” și Parohia Reformată Centrală din Timișoara au lansat o nouă serie de evenimente comemorative.

Deschiderea oficială a avut loc vineri, 13 decembrie, printr-o adunare la Parohia Reformată Centrală. La eveniment au participat membrii Comitetului Memorial Timișoara 1989, alături de foști participanți la momentele revoluționare.

Mișcarea revoluționară a fost unul dintre momentele cheie ale Revoluției care a dus la căderea regimului comunist. Totul a început pe 16 decembrie 1989, cu protestele organizate inițial în Timișoara împotriva abuzurilor regimului și a încercărilor de expulzare a preotului reformat László Tőkés, un critic al regimului.

La eveniment a fost invitat și Gazda Árpád, care a devenit jurnalist datorită experienței trăite prin participarea sa la revolta din Timișoara. Acesta a dezvăluit detalii din perioada respectivă și prin câte provocări a fost nevoit să treacă.

„În ziua de 15 și în ziua de 16, după-masa sau pe seară, am fost în stradă. Revoluția este evenimentul vieții mele pentru că părea o luptă fără speranță, de fapt, pentru familia Tőkés, pentru comunitatea reformată, dar iată că lucrurile așa au evoluat încât regimul a fost schimbat și noi am putut scăpa.

Eu am fost întemnițat, am ajuns la Popa Șapcă și mi s-a spus că vom primi în jur de 18 ani de închisoare. Însă, în închisoare era deja bine, era ca la sanatoriu, comparativ cu ce era la Securitate, pentru că în momentul în care am fost arestați, prima dată am fost duși la Securitate. Acolo am fost bătuți crunt. Am fost puși în genunchi cu mâinile la ceafă și ni s-au tras niște șuturi cu bocancii în rinichi. Și asta nu a fost tot.

În ziua de 18 sau 19 decembrie, de dimineață, am fost luat din celulă și seara, pe întuneric, am fost dus înapoi. În tot acest timp, practic, am fost interogat de doi Securiști care se ocupau numai de mine, iar acolo era cu bătăi”, a declarat Gazda Árpád.

Comunitatea reformată din Timișoara s-a mobilizat în jurul bisericii, deoarece slujbele oficiate de pastorulLászló Tőkés erau privite ca „locuri de libertate și adevăr”.

După fiecare slujbă, Tőkés le spunea enoriașilor despre evenimentele curente, aducându-le la cunoștință realitățile regimului comunist, chiar și atunci când aceste mesaje erau riscante. Deși lupta sa părea îndreptată împotriva autorităților bisericești, pastorul se opunea, de fapt, sistemului comunist. La un moment dat, el a fost convocat la Securitate, unde maiorul Radu Tinu a încercat să-l convingă să semneze un document, dar Tőkés a refuzat.

Nimeni nu avea curajul să vorbească despre adevărurile regimului, iar preotul Tőkés spunea mereu adevărul, fără teama de represiuni.

Gazda Árpád, a mai povestit modul în care era pedepsit de Securitate în cazul în care refuza să coopereze sau dacă nu oferea răspunsurile dorite.

„Am primit un teanc de fotografii să identific oamenii care erau în acele poze. Eu n-am cunoscut pe nimeni dintre cei de acolo și până la urmă am scris o declarație de 10 pagini. Cu greu am putut scrie pentru că am fost lovit cu bastonul de cauciuc în palme, am luat nenumărate lovituri încât aveam toate degetele umflate și abia am putut ține pixul în mână”, a spus jurnalistul.

Atunci când a fost întrebat despre democrația din România și situația în care ne aflăm în prezent, a specificat că trebuie ținut cont de felul în care a fost obținută aceasta, iar accentul să fie pus pe aprecierea luptei duse pentru câștigarea drepturilor.

„Democrația în România a fost câștigată cu sânge și trebuie apreciată în felul acesta, deci este foarte valoroasă și nu trebuie să facem un pas înapoi. În această privință trebuie să ne păstrăm democrația, pentru că fără asta nu ajungem nicăieri. Pentru mine învățătura evenimentelor din ‘89 este că nu există imposibilul”, a transmis jurnalistul Gazda Árpád.