În 15 decembrie 1989, mai mulţi credincioşi reformaţi au început să protesteze paşnic, în jurul bisericii reformate din Piaţa Maria, împotriva unei decizii judecătoreşti prin care pastorul reformat László Tokés urma să fie evacuat şi mutat în altă localitate. Mişcarea avea să se extindă, la ea participând studenţi, muncitori, precum şi alţi locuitori ai oraşului.

Evenimentele ce au urmat aveau să fie scrise în cărțile de istorie.

Virgil Hosu este președintele Asociației Luptătorilor din Timișoara Arestați în Revoluție (ALTAR) și a trăit clipe cumplite în Decembrie 1989, când a fost arestat, iar familia l-a căutat, panicată, peste tot. Avea 26 de ani.

„Am fost reținut din 16 până în 20 decembrie, apoi am mers în Piața Victoriei alături de colegii mei”, a declarat pentru Tion Virgil Hosu.

Întrebat dacă i-a fost frică, revoluționarul ne-a răspuns: „Evident, atât cât a fost reținerea în Penitenciarul Timișoara cu toții am trecut prin momente dificile deoarece nu știam niciodată ce se poate întâmpla. Bucuria noastră, a tuturor celor 987 de persoane, cei care am fost reținuți, a fost imensă pentru că, începând cu data de 20 decembrie, am fost eliberați din penitenciar. Sigur că atunci nu puteam ști nici într-un moment ce se poate întâmpla cu viețile noastre”.

Gândul îi era acasă la soție, fiica de un an și părinți.

„Ne făceam probleme. Ne gândeam acasă la familia noastră, cei care au avut copii la ei. Au fost momente dificile, dar acum, la 35 de ani de la Revoluție, cred că alături de toți tinerii ne bucurăm de libertatea pentru care am luptat și pe care am dobândit-o. Avem încă multe de făcut ca societate, de îndeplinit pentru democratizarea societății, dar consider că s-au făcut pași foarte importanți în țara noastră și suntem pe calea cea bună.

Trecem printr-o perioadă politică dificilă, dar am speranța că toate se vor clarifica și că ne vom urma drumul pentru care am luptat în urmă cu 35 de ani. Mă întreb ce poate să fie mai scump pe acest pământ sau pentru fiecare persoană decât libertatea?

Cred că libertatea este cel mai important lucru și trebuie să ne zbatem zi de zi, oră de oră pentru ca să menținem ceea ce am dobândit acum 35 de ani. Nu putem da uitării sângele vărsat pe scările catedralei în Piața Operei și în atâtea locuri din Timișoara. Peste 112 persoane au fost împușcate și și-au dat viața pentru libertatea noastră, 387 au fost rănite, iar peste 986 de persoane au fost reținute acum 35 de ani. Sunt cei care au avut curajul să iasă pe străzi și să lupte pentru libertatea poporului român”, ne-a declarat Virgil Hosu, președintele ALTAR.

Acesta își amintește că soția sa a dat telefoane și l-a căutat la rude și colegi. L-au căutat părinții și socrii în cele patru zile, dar fără succes. Erau disperați că i s-ar fi putut întâmpla ceva rău având în vedere că se auzeau focuri de armă în mai multe zone din Timișoara.

„La postul de radio Europa Liberă s-a transmis că sunt în Timișoara zeci de mii de morți, ceea ce a fost o dezinformare foarte mare. Asta s-a vehiculat pe atunci, dar sigur familia era îngrijorată, m-a căutat și nu știa nimic despre mine până în momentul eliberării, în 20 decembrie 1989, când după ora 18 am fost eliberat, am ajuns acasă și mi-am îmbrățișat familia.

Apoi, la euforia care exista, am respectat înțelegerea cu colegii din celulă să ne întâlnim în Piața Operei și asta am făcut-o în toate zilele. Am fost prezent până în 22 decembrie la fuga dictatorului. Eram peste 100.000 de persoane acolo”, își amintește Virgil Hosu.

Prin altă perspectivă a trăit începerea Revoluției de la Timișoara scriitorul Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Viena. În decembrie 1989 era redactor la postul de radio România Liberă din München și a relatat despre evenimentele de la Timișoara.

„A fost momentul meu astral, cum se spune. Oamenii au în viață momente de care își aduc aminte, pe care le pregătesc, de cele mai multe ori la care nu se așteaptă. Eram deja de opt ani la Europa Liberă și eram informat, pentru că mă aflam într-un loc unde veneau informații din toate direcțiile, că mari transformări în estul Europei sunt în desfășurare și ne gândeam cum și când va începe ceva și în România, că starea de nemulțumire există.

Transformările erau posibile, s-a văzut în Polonia, s-a văzut în Cehoslovacia înaintea noastră, în RDG. Dar faptul că s-a întâmplat la Timișoara pentru mine a fost o confirmare a spiritului de libertate și de liberalitate, inclusiv culturală, intelectuală, care domnea demult chiar în condițiile comunismului de stat în acest oraș. (…) Pentru noi Timișoara a fost exemplul de curaj, sacrificiu și chiar eroism”, a declarat pentru Tion Emil Hurezeanu.