„Limfedemul este o afecțiune a sistemului limfatic.

Sistemul limfatic este alcătuit din vase limfatice care transportă proteinele, apa, componentele celulare și grăsime din spațiul intracelular înapoi în circulația sanguină. Sistemul limfatic are un rol esențial în răspunsul imunologic al organismului prin reabsorbția celulelor albe, ale particulelor celulare rezultate în urma unor traume, ale bacteriilor și celulelor canceroase și a altor particule care ajung în organism prin inhalare, digestie și răni.

Sunt situații când sistemul limfatic nu își mai poate îndeplini această funcție, ceea ce duce la limfedem – o acumulare de fluid (produși celulari, microorganisme și celule moarte) în exces la nivelul țesuturilor. Acest lucru se poate întâmpla atunci când nodulii limfatici nu își mai îndeplinesc funcția pentru că au fost extirpați în urma unei intervenții chirurgicale”, spune Radu Butu, fizioterapeut.

Limfedemul poate apărea oriunde la nivelul corpului. Vorbim despre față, torace, organe genitale externe etc. Totuși, cel mai frecvent, acesta apare la unul dintre membre.

Cel mai adesea, limfedemul apare în urma unor intervenții chirurgicale necesare în diverse tipuri de cancer – cum ar fi cancerul mamar, de col uterin, de prostată etc. – care implică și extirparea nodulilor limfatici. Totodată, acesta mai poate apărea ca urmare a radioterapiei, caz în care este vorba despre un limfedem secundar. Sunt însă și situații când un limfedem apare fără vreo cauză aparentă, caz în care avem de-a face cu un limfedem congenital sau primar.

„Datorită impactului pe care îl poate avea asupra factorului fizic și mai ales psihosocial al pacientului, limfedemul este o afecțiune care trebuie abordată cu maximă responsabilitate. Limfedemul este o afecțiune care va progresa continuu dacă nu este tratată corespunzător.

Majoritatea pacienților cu limfedem sunt pacienți care au suferit de cancer mamar și cărora limfedemul le afectează desfășurarea normală a activităților zilnice (condusul mașinii, dormitul, îmbrăcatul). S-a constatat că pacientelor care au supraviețuit unui cancer mamar le este în primul rând frică de o recidivă a cancerului și de apariția limfedemului”, precizează Radu Butu, specialist acreditat în tratarea acestei afecțiuni.

Prevenție

Deși sunt anumite situații în care apariția unui limfedem nu poate fi prevenită, există totuși măsuri pe care le puteți lua pentru a reduce riscul de a dezvolta o astfel de afecțiune sau pentru a preveni agravarea simptomelor existente.

„După intervenții chirurgicale care implică extirparea nodulilor limfatici sau în urma radioterapiei, este important ca pacienții să încerce pe cât posibil să evite orice traumatism la nivelul membrului afectat, să nu mai facă perfuzii în acel membru și să nu poarte bijuterii sau haine strâmte care ar putea împiedica fluxul limfei. De asemenea, ar trebui să evite expunerea prelungită la soare, băile fierbinți sau termale, sauna, tratamente care presupun proceduri invazive sau electroterapia la nivelul membrului/membrelor afectate”, a explicat Radu Butu pentru Tion.

Obezitatea este un alt factor care poate duce la apariția unui limfedem și poate îngreuna tratamentul acestuia.

„De aceea este important să obțineți sau să vă mențineți greutatea cât mai apropiată de cea normală. Este important să folosiți partea afectată a corpului în timpul activităților zilnice. Asta vă va ajuta să vă vindecați după intervenție și să recâștigați forță. Dacă sunt folosiți, mușchii ajută lichidul limfatic să circule și să se dreneze așa cum ar trebui. De asemenea, veți menține mușchii flexibili și veți ajuta la vindecarea cicatricilor. Cautați un fizioterapeut, împreună cu care veți stabili un program potrivit pentru dumneavoastră, care să înceapă cu exerciții simple și să progreseze treptat, pentru a evita suprasolicitarea.

Deși nu există studii care să certifice asta, purtarea unui ciorap sau manșon compresiv post operator poate întârzia apariția limfedemului”, mai spune Radu Butu.

Simptome

Printre primele simptome care anunță apariția unui limfedem se poate număra senzația de mâncărime, într-o zonă în care pielea pare mai întinsă sau mai tare. De asemenea, există posibilitatea să vă simțiți membrele mai grele și să vă fie mai greu să faceți anumite mișcări.

Fizioterapeutul Radu Butu atrage atenția că în momentul în care apare unul dintre simptomele descrise mai sus, „trebuie să vă adresați medicului care vă va examina, și pe baza unui diagnostic diferențial va putea stabili cauza exactă a edemului. Pentru a stabili cauza exactă este posibil să fie nevoie de efectuarea unui examen RMN sau scintigrafie (se injectează o substanță de contrast la nivelul degetelor membrului afectat și se urmărește traseul limfei)”.

Tratament

Ținând cont că limfedemul este o afecțiune care nu poate fi vindecată, principalul obiectiv al oricărei metode de terapie trebuie să fie reducerea și menținerea dimensiunii membrului afectat.

„Singura metodă neinvaziva prin care se pot atinge aceste obiective este terapia completă de decongestie. TCD are două componente importante: bandajarea cu fașe elastice speciale și drenajul limfatic (care nu trebuie confundat cu masajul clasic). Terapia completă de decongestie este aplicată în două faze și trebuie efectuată doar de un fizioterapeut instruit special în tratamentul limfedemului. Pacienții tratați necorespunzător vor fi expuși problemelor asociate limfedemului (celulită, infecții fungice, fibrozarea țesuturilor, ulcere) sau agravării situației. Necorespunzătoare pot fi și tratamentele efectuate în saloanele de cosmetică de către un personal necalificat în tratamentul limfedemului.

Tratarea limfedemului cu diuretice (medicamente care contribuie la eliminarea apei din corp), este ineficientă și poate duce la agravarea acestuia. Luați diuretice doar dacă v-au fost prescrise pentru o altă afecțiune”, spune specialistul Radu Butu.

O altă metodă de tratament este drenajul manual. Acesta are ca scop mobilizarea limfei care stagnează în țesuturi. Prin mișcări specifice, explică Radu Butu, terapeutul acționează la nivelul vaselor limfatice superficiale pentru a „împinge” limfa împreună cu toți compușii nocivi, spre a fi eliminați.

„La fel ca și în cazul drenajului manual, bandajarea este efectuată de un terapeut specializat în tratarea limfedemului. Bandajele sunt aplicate zilnic și vor fi menținute timp de 24 de ore, pentru o perioadă cuprinsă între 2 și 4 săptămâni, în funcție de cât de avansat este limfedemul. Bandajele asigură o compresie puternică pe durata întregii zile, compresia este mai mare în partea de jos a membrului afectat și mai mică în partea de sus, astfel limfa va fi împinsă de jos în sus și nu va permite acesteia să se mai acumuleze în exces.

Terapia completă de decongestie este o metodă neinvazivă și sigură, fără efecte adverse și s-a dovedit a fi eficientă pe termen lung”, conchide Radu Butu.