Principala investigație imagistică pentru evaluarea nodulilor tiroidieni este ecografia. Cu ajutorul acesteia se poate determina riscul de malignitate al unui nodul.

Conform dr. Dan Pele, medic specialist radiologie și imagistică medicală, elastografia, o altă metodă de investigație imagistică este complementară ecografiei și permite stabilirea elasticității unui nodul, crescând acuratețea diferențierii dintre malign și benign. Elastografia compară rigiditatea nodulului tiroidian cu cea a țesutului din apropiere care nu prezintă leziuni.

Investigația constă în folosirea unei sonde ecografice care permite aplicarea unei presiuni externe asupra diferitelor părți ale tiroidei. Nodulii maligni sunt rigizi, în timp ce leziunile benigne sunt moi.

„Computerul tomograf (CT) și investigația prin rezonanță magnetică (IRM) au un rol limitat în patologia tiroidiană. Rolul acestora constă în evaluarea extensiei locale, dar și a metastazelor și recidivelor. Diagnosticul de certitudine este dat însă de biopsia cu ac fin. Acesta este, de altfel, standardul de „aur” în determinarea malignității tiroidiene. Biopsia se poate realiza sub ghidaj ecografic și reprezintă o intervenție minim invazivă prin care se prelevează bucăți de țesut din nodulul suspect. Proba prelevată este supusă apoi unui examen histopatologic ce urmează a stabili dacă nodulul este malign sau benign”, a precizat dr. Dan Pele, medic specialist radiologie și imagistică medicală.

Medicul care efectuează o ecografie tiroidiană evaluează aspectul nodulului pe baza scorului TI-RADS – un sistem standardizat de cuantificare a caracterelor ecografice și a riscului de cancer. În cazul nodulilor multiplii sunt supuși biopsiei două leziuni care au scorul cel mai ridicat.