Din momentul în care ați preluat managementul Spitalului Municipal Timișoara, care au fost principalele probleme pe care le-ați găsit?

Problemele cele mai mari au fost proiectele oprite, proiectele europene blocate, pe care a trebuit să le repornim. Aceasta a fost prioritatea absolută. În momentul de față avem în derulare proiecte în valoare de 15 milioane de euro. Sunt trei proiecte făcute prin Planul Național de Redresare și Reziliență, trei proiecte transfrontaliere și un proiect cu Școala Doctorală, cu Universitatea de Medicină și Farmacie.

De asemenea, existau câteva spații considerate critice de către comisia de acreditare a ANMCS (n.r. – Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate) – blocul operator, camera pentru deșeuri toxice, magazia. Aici s-a intervenit rapid. S-au găsit soluții pentru reorganizare, reabilitare, izolare și securizare, astfel încât spațiile să corespundă standardelor.

Am fost chiar primul spital care a introdus un observator în blocul operator, după episodul de la Spitalul de Copii „Sfânta Maria” din Iași, unde au murit mai mulți copii infectați cu o bacterie intraspitalicească.

Observatorul este un cadru medical care are rolul de a atrage atenția colegilor asupra respectării procedurilor – acesta le spune unde s-a greșit, ce nu s-a respectat. De exemplu, verifică dacă medicii s-au spălat corect pe mâini, dacă au atins din greșeală o suprafață nesterilă sau dacă un instrument a fost pus unde nu trebuie. Observatorul nu participă la operație, nu dă indicații medicale, ci doar semnalează pe loc micile scăpări care pot duce la infecții. Sunt detalii mici, dar esențiale.

Observatorul a fost o idee foarte bună a echipei noastre. De altfel, se pare că și Ministerul Sănătății împărtășește această viziune și, odată cu noua legislație, îl va introduce în schema de personal. De fapt, este o practică inspirată din străinătate, dar, probabil că la nivelul României, Spitalul Municipal a fost primul care a aplicat-o. Este o soluție cost-eficientă, cu personal instruit, care își poate adapta locul de muncă pentru a monitoriza respectarea procedurilor.

Infecțiile nosocomiale apar peste tot, inclusiv în țări mult mai avansate, unde există tehnologie de vârf și condiții impecabile. Eroarea umană există și acolo, iar aceasta trebuie corectată în primul rând.Pe viitor, plănuim să alocăm un cadru medical infecționist sau epidemiolog pentru fiecare dintre cele cinci blocuri operatorii pe care le avem în spital.

Dubla sau tripla verificare pare să fie un model de succes, nu doar în medicină, ci în orice domeniu. Este bine să existe cineva care te verifică, pentru ca lucrurile să fie făcute cât mai corect posibil. Desigur, lucrăm și la dotări, dar le facem pe rând.

Există și alte situații cu care v-ați confruntat și la care ați reușit să găsiți o soluție?

O altă situație cu care ne-am confruntat a fost că spitalul nu a accesat acreditarea ANMCS, ceea ce este un element critic. Această acreditare privește calitatea spitalelor și presupune existența unor reguli și proceduri clare, atât în interiorul spitalului, cât și în colaborarea cu alte instituții. Sunt reglementări care ajută foarte mult. Faptul că Spitalul Municipal nu era acreditat a reprezentat un punct negativ.

Sigur, spitalele mai mici din oraș au obținut acreditarea, dar acolo este mai ușor. Într-un spital mare este mai greu de implementat, pentru că uneori trebuie schimbate mentalități. Aici este adevărata provocare.
Aceste reglementări vin, însă, să sprijine calitatea actului medical, calitatea actului educațional și a celui de cercetare. La Spitalul Municipal avem toate aceste trei componente: actul medical propriu-zis, activitatea educațională – școlile postliceale, Universitatea de Medicină, studenții, rezidenții – și activitatea de cercetare. Respectarea riguroasă a regulilor este esențială pentru toate aceste domenii. Asta înseamnă, de fapt, acreditarea ANMCS: un spital pregătit, care știe ce are de făcut în orice situație, pe baza unor proceduri clare.

Toate aceste reguli sunt verificate prin feedback direct, prin observare în secții, pentru a vedea dacă sunt aplicate corespunzător. Vă dau un exemplu ca să se înțeleagă mai ușor. Este întrebată o infirmieră cum se dezinfectează patul. La Interne știe impecabil, la Chirurgie știe impecabil, în alte secții la fel. Dar ajungem la ultima secție și acolo nu știe. Deja ratingul este considerat negativ.

Așa funcționează și acreditarea. Dacă într-o secție personalul nu cunoaște procedurile, concluzia este că întreg spitalul nu le stăpânește. Iar noi, ca pacienți, putem ajunge exact în tura în care cineva nu respectă regulile. De aceea insistăm atât de mult ca toată lumea să învețe și să aplice aceste reguli în mod consecvent.

Care este planul dumneavoastră în ceea ce privește acreditarea? Ați început procedurile?

Sigur că da, dar este un proces lung. În plus, urmează reclasificarea spitalelor, anunțată de ministrul Sănătății, iar noi trebuie să ne adaptăm noilor criterii. Pentru a ști exact unde ne aflăm în acest moment, am solicitat un audit cu evaluatorii ANMCS. Voi primi în curând raportul, iar pe baza lui vom clădi tot procesul, pentru că este o bază de referință.

Ce alte măsuri plănuiți să luați în viitorul apropiat?

Ne dorim creșterea confortului hotelier în mai multe secții. Au fost deja identificate saloane unde se pot amenaja băi. La Chirurgie, de exemplu, patru saloane au deja o baie.

O altă direcție este reconfigurarea structurii organizatorice prin extinderea numărului de paturi pentru internare de zi în contractul cu Casa de Asigurări, întrucât sunt afecțiuni care nu necesită internare continuă. Aceasta este o soluție mai eficientă din punct de vedere al costurilor.

Vizăm și extinderea programului ambulator, pentru că cererea este foarte mare, precum și creșterea numărului de examinări RMN, pentru că și aici avem foarte multe solicitări.

Dacă accesați site-ul nostru, veți vedea că există un sistem de programări online pentru radiografie, CT și RMN, ușor de folosit. Astfel accesul pacientului este facil și rapid.

Avem două puncte de radiologie – unul la Odobescu, cu medici foarte buni, și unul la sediul central al Spitalului Municipal – iar cetățenii pot accesa serviciile prin programare online directă.

În perioada în care ați fost manager la Spitalul CFR, v-ați preocupat foarte mult de aspectul digitalizării. Plănuiți același lucru și la Spitalul Municipal, pentru a îmbunătăți relația dintre instituție și pacient?

Da, categoric. Unul dintre obstacolele întâlnite când am preluat mandatul a fost chiar proiectul de digitalizare, aprobat, dar neimplementat. L-am pornit imediat, iar acum este în derulare.

În paralel, am început să dotăm secțiile cu sisteme moderne de siguranță: la Geriatrie am instalat butoane medicale la pat și camere de supraveghere, iar următoarea secție este Oncologia.

În privința camerelor, putem instala doar echipamentele aprobate prin proiectul Poliției Române pentru efracție, pentru că legislația privind camerele de observație în spitale necesită norme clare, legate de protecția datelor. Aceste norme nu sunt încă publicate. În schimb, butoanele se pot instala fără probleme. Există două tipuri: butoane medicale la capul patului și butoane de panică pe coridoare, folosite pentru semnalarea unor situații urgente, inclusiv agresiuni asupra pacienților sau personalului. Noi le vizăm pe ambele, pentru a crește siguranța în spital.

Proiectul de digitalizare cuprinde și acel flux securizat al documentelor interne, prin care ne asigurăm că informațiile sunt protejate și accesul este permis doar persoanelor autorizate.

Aveți fondurile necesare pentru implementarea tuturor acestor proiecte despre care am discutat?

Pentru modificarea structurii organizatorice nu avem nevoie de fonduri, ci doar de înțelepciune, de lipsa orgoliilor și de o bună organizare. Atât ar fi necesar. În ceea ce privește măsurile cerute de ANMCS – igienizări, lifturi, refaceri de circuite – acestea intră pe lista de investiții. Cred că ordonatorul principal de credite ne va susține, în baza raportului de audit ANMCS.