Tromboza constă în formarea unui blocaj, denumit tromb, în interiorul vaselor de sânge. În unele cazuri, aceste formațiuni pot duce chiar la deces. Mai multe detalii despre pericolele asociate acestei afecțiuni ne-a prezentat chirurgul vascular Mihai Ionac.

Din prima parte a interviului ați putut afla care sunt cele două tipuri de tromboză și factorii de risc pentru fiecare dintre ele. Vorbim de tromboza arterială și tromboză venoasă. Pentru prima, factorii de risc ar fi fumatul, diabetul, hipertensiune arterială și colesterolul, iar semne precursoare trombozei ar fi durerea de infarct, angină pectorală. Pe partea venoasă, la factori de risc vorbim de viteză scăzută a sângelui, de modificarea pereților venelor și modificarea compoziției sângelui, iar un semn ar fi, de exemplu, durerile de picioare în timpul mersului.

În partea a doua, medicul Mihai Ionac ne explică cum se face diagnosticul și care ar fi tratamentele folosite, inclusiv unul mai „neconformist” în care s-a specializat și el:

Pe partea de diagnostic ce investigații se recomandă?

Una dintre cele mai bune metode, la îndemână, se găsește aproape peste tot, este ecografia. Ecografia se poate face arterial sau venos. Și aici e o discuție foarte interesantă. Ecografia arterială ne poate pune în evidență locul unde este tromboza. De asemenea, ne poate arăta locuri unde sunt îngustări. Și, de obicei, ajunge, ca metodă de diagnostic, dacă pacientul este compensat. Adică nu are dureri foarte mari sau nu are răni. Vorbim strict de partea arterială. Dacă are dureri când stă pe loc, adică curge atât de puțin sânge încât țesuturile nu mai rezistă și îl dor – îl dor de fapt nervii care sunt cu lipsă de sânge, dureri foarte greu suportabile – atunci noi trebuie să intervenim. Ca să intervenim ne trebuie harta circulației și aceea se obține cel mai bine cu o tomografie computerizată. Se cheamă angiografie, adică se injectează o substanță de contrast.

La partea de vene, ecografia a devenit standard. Anul trecut a apărut un ghid european de tromboză venoasă, care statuează foarte clar, și asta e și realitatea, că ecografia este metoda de elecție, spunem noi, adică cea mai bună metodă de a confirma tromboza venoasă. De ce? Pentru că venele sunt foarte moi. Spre deosebire de artere, care au presiune înăuntru. Atunci, în momentul când comprimăm țesutul cu transducerul de la ecograf, o dată că îl vedem (trombul – n.r.). În momentul când comprimăm țesutul cu transducerul vedem că vena se colabează. Când vena se colabează ușor asta înseamnă că vena este goală, e sănătoasă. Când o apăsăm și nu se colabează, atunci înăuntru este un tromb. Și am pus diagnosticul, nu trebuie altceva. Și este o metodă neinvazivă, la îndemână, rapidă.

Tratamentul care ar fi?

Tratamentul este profilactic și terapeutic. Dacă vorbim de artere, tratamentul profilactic constă în: să-i dăm pacientului medicamente să-l ajutăm să se lase de fumat– cum sunt buprenorfina și altele –, dacă nu se lăsa singur să-i controlăm corect diabetul, să fie bine echilibrat, să-i controlăm tensiunea, să fie cu valori sub 130 mmHg maximum, să-i controlăm colesterolul. LDL-Colesterolul să fie undeva sub 100.

La vene, tromboza venoasă și embolia pulmonară astăzi sunt considerate a fi aceeași boală. Pentru că, într-adevăr, (trombul – n.r.) se produce în picior, ajunge în plămâni și îl poate ucide pe om. Se consideră că principala cauză de mortalitate în spital, în Statele Unite, este tromboza și embolia venoasă. Deci e o problemă foarte mare de sănătate. Pentru asta se face profilaxie. Și profilaxia este de mai multe feluri. Se pun ciorapi elastici la persoane cum sunt, de exemplu, gravidele sau pacienții care se operează pe abdomen. La toți se pun ciorapi elastici ca să ajute, să comprime puțin picioarele și să ajute fluxul. Se administrează substanțe anticoagulante cu scop preventiv, concentrații foarte mici, care să nu încurce alte tipuri de tratamente, dar care să prevină formarea trombilor. Și, de asemenea, se recomandă diverse mișcări. Noi le numim „de pompe venoasă”. La gambă este principalul mecanism care împinge sângele din picioare spre inimă. Sunt diverse mișcări simple și clare. Kinetoterapeuții le știu, se și cheamă program de „thrombo-coaching”.

Acestea sunt măsurile profilactice. Măsurile de terapie sunt medicamente sau intervenții. Medicamentele sunt anticoagulante sau fibrinolitice. E o diferență foarte mare. Anticoagulantele le știm toți, ele nu dizolvă trombul. Ele doar previn…

Subțiază sângele?

Da…. Așa se consideră popular.

Ce înseamnă această subțiere?

Previn ca trombul să se extindă. Dizolvarea trombului o face propriul organism. Pe de altă parte, sunt medicamentele care dizolvă trombul. Adică rup rețeaua aceea de fibrină (pe care se susțin trombii – n.r.).

Acestea nu sunt periculoase?

Ba da, pot să producă sângerări, dar uneori prefer să sângerez puțin, dacă este cazul. Atunci, medicamentele fibrinolitice rup această rețea. Practic, elementele prinse acolo se eliberează și trombul se dezintegrează.

Deci există opțiuni până să ajungi la intervenție chirurgicală?

Da. Fibrinoliticele se pot da intravenos sau se pot da pe cateter. Adică introducem prin venă un tubuleț până la nivelul trombului. Prindem capătul cateterului la „injecție”.

Și acționează local?

Da. Prin venă introducem cateterul și, prin niște orificii foarte fine, făcute cu laserul, se scurge substanța pe care noi o injectăm la capătul cateterului. Flebografie se cheamă.

Și nici aceasta nu pare o metodă extraordinară de invazivă.

Da, nu este invazivă. E o metodă endovasculară, de restaurare.

Este o intervenție complicată?

Să știți că e destul de complicată. Sunt singurul din țară care a făcut-o. Sunt o grămadă de centri în Europa care o fac pe bandă rulantă. La noi…

Și unde ați învățat aceste proceduri?

În Olanda. Am fost la un curs, la Universitatea din Maastricht. În două zile.

Și atunci de ce nu învață aceeași procedură mai mulți medici români?

Întrebați-i pe ei. Ați auzit de zona de confort? Ați auzit de medicina „defensivă”? E acolo unde mai bine nu faci, să nu ai probleme. Faci minimul pe care îl știi, să fii sigur că nu ai probleme. Și oriunde e o zonă așa (mai complicată, renunți – n.r.)… Sunt multe de spus. Eu am avut de explicat la poliție de ce fac procedurile astea. Am colegi care m-au reclamat pentru că am dat exemplu „prost”.

Există un pericol suplimentar la o intervenție de genul?

Sigur. Se pot produce hemoragii, unele pot să fie letale. Am făcut vreo 150 de proceduri și am avut două decese. Primul deces, a fost o pacientă de peste 60 de ani. A fost oarecum vina mea, pentru că am lăsat-o pe fiica sa să stea cu ea, lucram la spital pe vremea aia. Femeii, fiica sa îi dădea să mănânce culcată. A aspirat, s-a înecat și a murit. Așa mi-a murit prima pacientă… De atunci am devenit mult, mult mai strict cu aparținătorii, îi lăsăm numai în timpul vizitelor și supravegheați. Și am avut încă un pacient care a făcut hemoragie cerebrală. Aceștia, de obicei, sunt pacienți foarte în vârstă, unde nu poți să știi dinainte toate problemele potențiale pe care le au.

Evident, ca peste tot, există riscuri. Și există efecte adverse. Dar gândiți-vă că efectele adverse de tipul decesului sunt sub 1%. Atunci când facem tromboliză arterială – poți să o faci și pe artere și pe vene – beneficiul e că îi salvezi ori piciorul, ori viața. Când faci tromboliză venoasă – de obicei, sunt paciente tinere, de 20-30 de ani – le salvezi de o viață cu piciorul umflat, dureros, de un handicap major, ulcere venoase, etc. Adică întotdeauna îți asumi riscuri.

Dar sunt cântărite riscurile și beneficiile…

Da, nu am face tratamente ale căror riscuri ar fi mai mari decât beneficiile. Și întotdeauna intervine și o statistică. Acum, noi suntem oameni și avem evident senzația că nu ni se poate întâmpla nouă.

Dar parcă să stai cu inima mult mai împăcată dacă știi că riscul de a păți ceva este de 1%. Decât cu o viață chinuită…

Da. Vedeți, medicina are nu numai partea glorioasă, are și partea la care trebuie să fim atenți. După ce acest tratament este reușit, atunci se continuă practic cu tratamentele preventive. O vreme, depinde. La boala arterială, toată viața. Adică toată viața trebuie să controlăm tensiunea, diabetul, dacă îl avem, și colesterolul. Dar pe partea venoasă depinde de pacient. La unii continuăm toată viața anticoagulantele, la alții doar câteva luni. Mișcarea – pentru ambele categorii de pacienți – și recuperarea sunt fundamentale. Fac, ca și importanță, aproape cât medicamentele sau poate chiar peste.

Deci aceasta este vestita „tromboliză pe catetere”?

Da, exact tratamentele pe care vi le-am arătat. Introducem ori într-o arteră, ori într-o venă, dar departe de locul unde s-a produs tromboza, un tubuleț pe care injectăm la locul respectiv. Vedem pe aparatul radiologic, pe angiograf, exact unde e trombul și vedem unde am plasat cateterul. Atunci, după ce l-am plasat corect, începem infuzia de trombolitic, deci de medicament care dizolvă trombul. Și ăsta îl verificăm ori ecografic, ori angiografic, cu razele X.

Și cât durează o asemenea intervenție?

Ca procedură, durează 20 de minute – 30 de minute să pui cateterul respectiv. Ca dizolvare, depinde de vechimea trombului. Putem să tratăm trombii aceștia la artere, cam până la o săptămână. După aceea, la artere, din cauză că trombii aceștia se formează în cadrul unor vase bolnave, ei sunt mult mai greu de dizolvat. Practic nu se mai pot dizolva după o săptămână. La vene, însă, se pot dizolva până la trei săptămâni. Practic, dacă un pacient vine până la trei săptămâni de când i s-a provocat, de când i s-a produs această boală, noi putem nu să introducem – putem oricând să introducem cateterele –, dar încă mai putem dizolva trombul.

Noi am făcut un filmuleț cu două paciente (una a rămas ulterior însărcinată – n.r.), este pe YouTube. (…) .