Cei mai afectați sunt copiii care practică sport, mai ales sporturile care necesită multe sărituri și alergări.

Sindromul Osgood-Schlatter se manifestă mai des în rândul băieților cu vârsta cuprinsă între 10 și 15 ani, dar poate afecta și fetele cu vârsta cuprinsă între 10 și 12 ani.

CE ESTE SINDROMUL OSGOOD-SCHLATTER?

Acest sindrom se caracterizează printr-o inflamație la nivelul osului proeminent din partea superioară a tibiei, imediat sub genunchi, exact la locul unde se inserează tendonul patelar (tendonul mușchiului cvadriceps) pe tibie. Inflamația poate afecta și porțiunea din tendon care trece peste rotulă.

CAUZELE SINDROMULUI OSGOOD-SCHLATTER

În perioada de creștere, procesul de creștere a oaselor are loc la capetele oaselor și nu în mijlocul acestora, aceste locuri se numesc cartilaje de creștere; bineînțeles că aceste zone nu sunt la fel de tari precum osul deja format. Tendonul mușchiului cvadriceps (mușchiul din față al coapsei) trece peste rotulă și se inserează pe tibie, imediat sub cartilajul de creștere al tibiei. Mișcările repetate de extensie (întindere) ale genunchiului pot cauza o reacție inflamatorie la locul de inserție a tendonului mușchiului cvadriceps. Activități precum fandările, săriturile sau alergările în pantă pun presiune pe genunchi și fac ca țesutul din jurul cartilajului de creștere să se inflameze și să fie dureros. Această zonă este dureroasă și la atingere, iar așezatul pe genunchi poate fi foarte neplăcut.

SIMPTOME

• Durere în partea din fața a genunchiului
• Durere la urcatul sau coborâtul treptelor
• Edem (umflarea) țesutului din jurul locului de inserție al tendonului cvadricepsului

Simptomele pot fi vagi la început și se pot instala gradual; durerea poate să apară înainte, în timpul sau după activități ce implică folosirea mușchiului cvadriceps. Uneori, durerea este mai puternică în repaus, după încheierea activităților fizice; acest lucru se datorează faptului că mușchiul și tendoanele sunt încălzite și astfel sunt mai elastice.

DIAGNOSTIC

Diagnosticul este stabilit de medicul ortoped sau medicul de recuperare sportivă pe baza unei radiografii sau prin efectuarea unui examen ecografic. Cu ajutorul ecografului se poate urmări și evoluția ulterioară a afecțiunii.

TRATAMENT

Tratamentul de elecție pentru sindromul Osgood-Schlatter este cel conservator și nu cel chirurgical. Tratamentul inițial poate include:

• Aplicarea de gheață pe locul dureros, timp de 20 de minute de 4-5 ori pe zi
• Pentru a reduce durerea și inflamația este posibil să fie prescrise antiinflamatoare nesteroidiene
• Evitarea activităților care provoacă durere
• Purtarea unui suport aplicat sub rotulă (orteza sau taping)
• Terapie cu unde de șoc

Odată ce durerea s-a diminuat, este importantă începerea unui program de fizioterapie. În timpul ședințelor de fizioterapie se vor efectua exerciții de stretching pentru mușchii coapsei, dar și exerciții de mobilitate, stabilitate și de corectare a eventualelor dezechilibre musculare care ar fi putut duce la apariția simptomelor.

Prognosticul este, de cele mai multe ori, unul favorabil, iar în momentul în care apare osificarea și procesul de creștere s-a oprit (aproximativ pe la vârsta de 18 ani), simptomele vor dispărea de la sine. În foarte puține situații, dacă durerea nu cedează nici după ce procesul de creștere osoasă s-a încheiat, este posibil să fie nevoie de intervenție chirurgicală.

Persoanele care practică sporturi de performanță vor relua antrenamentele și mișcările specifice sportului practicat gradual și sub atenta supraveghere a fizioterapeutului și/sau a preparatorului fizic. Antrenamentele specifice pot fi reluate doar dacă sportivul nu mai are dureri nici în repaus și nici în timpul activităților.