Primele reacții după aflarea diagnosticului

Pentru mulți pacienți, vestea diagnosticului este urmată de o perioadă de șoc, teamă și nesiguranță. Pot apărea întrebări precum „De ce eu?”, „Ce am greșit?” sau gânduri legate de ceea ce urmează.

„Diagnosticul este cea mai rea veste și atunci emoțiile, în acel moment, sunt cele mai puternice. Atunci este acea reacție de șoc de care ne spun foarte mulți pacienți și apar întrebările ‚De ce eu?’, sau ‚Nu credeam că o să mi se întâmple așa ceva’, sau ‚Oare ce-am greșit?’ și ‚Ce-am făcut?’. Și atunci încep foarte multe nesiguranțe, întrebări și foarte multe ruminații pe care fiecare dintre noi le-am avea dacă a fi în situația respectivă”, spune psihologul Alexandra Rebeca Mihoc.

Potrivit acesteia, după momentul diagnosticului urmează alte etape care pot fi dificile din punct de vedere emoțional, în special atunci când începe tratamentul și apar schimbări în viața de zi cu zi.

Tratamentul poate schimba viața de zi cu zi

Tratamentele oncologice pot veni cu efecte care afectează calitatea vieții. Oboseala, schimbarea programului de lucru, modificările fizice și apariția unor simptome care trebuie gestionate zi de zi pot face mai dificilă desfășurarea activităților obișnuite.

Căderea părului, de exemplu, poate apărea în unele cazuri, dar nu este o reacție prezentă la toți pacienții. În același timp, unele persoane ajung să își limiteze anumite activități pentru a se proteja, în funcție de starea sistemului imunitar și de recomandările medicale, mai spun specialiștii.

Aceste schimbări pot influența și relațiile sociale. Evitarea locurilor aglomerate sau reducerea întâlnirilor cu alte persoane poate duce, în anumite situații, la izolare socială.

Când spitalul devine parte din rutina pacientului

O altă dificultate este faptul că tratamentul oncologic se poate întinde pe perioade lungi. Vizitele repetate la spital, uneori lunare, pot deveni o parte constantă a vieții pacientului.

„Până la urmă, ajunge ca spitalul să fie parte din viața ta. Și atunci, din nou, este un lucru destul de greu de acceptat. Să vii aproape lunar la spital, să te întâlnești cu tot ceea ce se întâmplă într-un spital și să știi că ai de făcut lucrul ăsta pe o perioadă destul de lungă de timp. Când vorbim de tratamentul cancerului, nu vorbim de o lună de zile, vorbim poate de ani de zile”, mai explică Alexandra Rebeca Mihoc.

Din acest motiv, impactul psihologic al cancerului nu se limitează la momentul în care este primit diagnosticul. Adaptarea la tratament, schimbările fizice, limitarea unor activități și modificarea vieții sociale pot reprezenta, la rândul lor, etape dificile pentru pacient, subliniază specialiștii de la OncoHelp Timișoara.