Sfântul Ștefan este comemorat anual la data de 27 decembrie. Potrivit Sfintelor Scripturi, el a fost unul dintre cei șapte diaconi desemnați de apostoli pentru a sprijini comunitatea creștină din Ierusalim. Prin predicile sale despre Iisus Hristos, a atras ostilitatea liderilor vremii, fiind acuzat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare. În momentul martiriului, Sfântul Ștefan s-a rugat pentru iertarea celor care îl ucideau, oferind un exemplu suprem de credință și milostenie.

Tradițiile acestei zile spun că este bine ca în casă să fie adusă o icoană a Sfântului Ștefan, considerată ocrotitoare și aducătoare de sănătate. De asemenea, sărbătoarea este asociată cu împăcarea celor aflați în conflict și cu rugăciuni pentru vindecare și pace sufletească.

Numele Ștefan își are originea în grecescul „Stephanos”, care se traduce prin „coroană”, simbol al biruinței și al credinței. Sfântul Ștefan este cinstit pentru tăria credinței sale și pentru spiritul de iertare arătat până în ultimele clipe ale vieții.

Conform datelor oficiale, peste jumătate de milion de români poartă nume derivate de la Sfântul Ștefan, în diverse variante, numărul acestora variind ușor de la un an la altul. Dintre ei, aproximativ 400.000 sunt bărbați, iar mai bine de 100.000 sunt femei. Cel mai frecvent prenume masculin este Ștefan, purtat de peste 300.000 de persoane, urmat de forme precum Istvan, Fănel, Ștefănel sau Fane. În rândul femeilor, cele mai răspândite sunt numele Ștefania, Ștefana, Fănica, Fănuța sau Fana, purtate de aproximativ 100.000 de persoane.

Sărbătoarea Sfântului Ștefan marchează finalul principalelor celebrări ale Crăciunului și reprezintă un moment de reflecție asupra valorilor creștine, precum credința, iertarea și sacrificiul.