Ultima universitate românească prezentă în ranking a fost Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, care a ieșit din clasament în 2023. În edițiile din 2024, 2025 și acum 2026, România nu mai apare în top 1000. Absența României este cu atât mai vizibilă în context regional. În ediția din acest an sunt incluse 22 de universități din Europa Centrală și de Est.

Polonia are șapte universități în clasament, Cehia cinci, iar Ungaria patru. Mai sunt reprezentate Bulgaria, Croația, Slovenia, Estonia, Lituania și Serbia, cu câte o universitate.

Dintre statele membre ale Uniunii Europene din regiune, România, Slovacia și Letonia sunt singurele care nu au nicio universitate în top 1000 în ediția din 2026.

Cercetarea are o pondere importantă în clasament

Shanghai Ranking evaluează universitățile pe baza mai multor indicatori legați de performanța academică și de cercetare. Printre criteriile analizate se numără premiile Nobel și Fields obținute de absolvenți și cadre didactice, numărul de cercetători citați, publicațiile în reviste precum Nature și Science, lucrările indexate în Web of Science și performanța universității raportată la numărul de cadre academice.

În ediția din 2026, activitatea de cercetare are cea mai mare pondere, de 40% din scorul final. Calitatea personalului academic reprezintă 20%, calitatea educației 10%, iar performanța per capita 10%. Clasamentul este dominat în continuare de universități din Statele Unite și Marea Britanie. Harvard ocupă primul loc, urmată de Stanford, Massachusetts Institute of Technology (MIT) și Cambridge.

UBB a fost ultima universitate românească prezentă

România a intrat în clasamentul Shanghai în 2017, când acesta a fost extins, iar Universitatea Babeș-Bolyai a devenit prima instituție românească prezentă în topul extins. În 2018 a fost inclusă și Universitatea din București.

În perioada 2020-2022, UBB a rămas singura universitate românească din clasament, fiind plasată în intervalul 801-900. Universitatea a ieșit însă din top în 2023, iar România nu a mai fost reprezentată de atunci.

Situația a generat în ultimii ani discuții despre performanța cercetării universitare din România și despre modul în care este organizat sistemul de învățământ superior.

În raportul QX de diagnostic al educației și cercetării din România, publicat de Ministerul Educației în 2025, fostul ministru al Educației, Daniel David, explica diferențele dintre universitățile românești și cele din alte țări ale Europei Centrale și de Est prin structura acestora.

„Spre deosebire de alte țări ale Europei Centrale și de Est, România nu are nicio universitate în clasamentul Shanghai. Universitățile din Belgrad, Budapesta, Ljubljana, Novi Sad, Szeged, Vilnius, Zagreb etc. se află în clasamentul Shanghai și pentru că au o structură comprehensivă, concentrată academic (de la arte și științe socio-umane la științe, medicină și tehnologie/inginerie).

În România, universitățile istorice (din București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara) sunt doar parțial comprehensive din motivul descris mai sus (Reforma comunistă din 1948), iar cele comprehensive (Brașov, Constanța, Galați, Oradea, Sibiu etc.) sunt mai noi și încă în procesul dezvoltării competitivității internaționale”, declara acesta anul trecut.