Războiul aspirinelor

Având acces la un laborator performant, el continuă încercările unor chimişti din epocă de a obţine un analgezic eficient, pornind de la acidul salicilic.

Noul medicament ar fi trebuit să aibă proprietăţile alinătoare ale salicinei (forma de pulbere a acidului, obţinută din coajă de salcie sau din flori de creţuşcă); însă fără efectele digestive nedorite. În 1897 Hoffmann obţine o formă stabilă a acidului acetilsalicilic, cel care va fi cunoscut apoi sub numele de aspirină. Compania Bayer înregistrează în 1899 marca Aspirin, dar nu reuşeşte să obţină patentul medicamentului, care, sub o formă impură fusese descoperit încă din 1853 de către chimistul francez C.F. Gerhardt.

Noul hap este întâmpinat de piaţă ca un adevărat panaceu. Efectele sale benefice nu contenesc să fie descoperite: combate durerea, reduce febra, acţionează ca antiinflamator, anticoagulant şi, în consecinţă, vasodilatator. Noi utilizări sale sunt studiate şi în zilele noastre.

Celor de la Bayer le-a fost greu să împiedice fabricarea lui de către alţii, chiar sub denumirea ale cărei drepturi le dobândise legal.

În 1918, după înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial, aliaţii confiscă şi scot la vânzare utilajele Bayer-ului şi exclusivitatea asupra mărcii Aspirin. Cumpărătorul este compania americană Sterling, care va folosi pe ambalaje nu doar marca Aspirin, ci şi marca Bayer. Peste câţiva ani, în Statele Unite şi Canada, aspirina devine denumire generică până în zilele noastre.

Istoria războaielor mondiale se împleteşte cu o adevărată bătălie pentru aspirină. Laboratoarele americane care au preluat producţia medicamentului, laolaltă cu o parte a personalului german de la Bayer, au fost „înghiţite”, prin cumpărări succesive, de „peşti” chimico-farmaceutici tot mai mari.

Între timp, fabrica germană Bayer intră în conglomeratul industrial nazist. După Războiul al Doilea e dezvăluită implicaţia Bayer în elaborarea camerelor de gazare de la Auschwitz. Alte dezvăluiri fac din farmacistul Arthur Eichengrun (1867-1949) inventatorul de facto al aspirinei. Angajat şi el la Bayer şi coordonator al echipei din care făcea parte Hoffmann în 1897, Eichengrun ar fi fost cel căruia îi datorăm procesul propriu-zis de sinteză a aspirinei, precum şi numele acesteia, atât de disputat.

Eichengrun, care îşi deschide propria fabrică farmaceutică în 1908, va cunoaşte cealaltă faţă a regimului nazist, fiind persecutat pentru originea sa iudaică. Americanii îl eliberează din lagăr şi încearcă să îl repropună ca adevărat părinte al aspirinei.

În zilele noastre, producătorul german Bayer se află în litigiu cu multinaţionala care îi foloseşte mărcile peste ocean.

Ca multe alte invenţii importante, aspirina are mai mulţi părinţi, printre care merită menţionat şi tatăl lui Felix Hoffmann, cel care, sperând să scape de dureri, s-a supus în chip de cobai experimentelor fiului său…