Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare instituirea anului 2023 ca „Anul Iuliu Maniu”. Potrivit proiectului, se vor organiza evenimente educaționale, politice, diplomatice sau culturale dedicate contribuției fostului prim-ministru la unitatea, modernizarea democratizarea României.
În plus, Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Guvernul, autorităţile administraţiei publice centrale locale, precum şi instituţiile publice aflate în subordinea sau coordonarea acestora, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune, pot aloca fonduri din bugetele proprii, pentru a organiza sau sprijini logistic şi/sau financiar manifestările, în limita alocărilor bugetare aprobate.
Proiectul de lege a fost adoptat decizional de Camera Deputaţilor. Astfel, legea merge la promulgare.
Iuliu Maniu s-a născut în 1873 în Sălaj și a murit în 1953 în închisoarea din Sigheț. A fost un politician și deputat român, care a ocupat de mai multe ori funcția de prim-ministru al României. El a fost și președinte al Partidului Național-Țărănesc și a fost deținut politic după anul 1947. Iuliu Maniu este membru de onoare al Academiei Române din 1919.
Trimite articolul
X
talibanu 
antiVrajeāla says: s-au miscat “repede”. foarte buna planificarea legislativului🤪 zic totusi sa schimbe, doar a doua jumatate a anului sa-i fie dedicata… sau…sa se dea o lege sa reincepem anul. si daca noua lege e gata prin decembrie, la 1 ian dam anul inapoi, nu zic bine?
#fereste si apara
#🤪
Baluba says: Excelent, fiindca in 1938 deja isi dadea cu tesla’n coaste ca a acceptat prea usor anexarea Transilvaniei.
-
ei, nu chiar, poate pentru botanisti merge sa faci “afirmatii”, dar sa nu uitam cum incepea “memorandul” de la sfarsitu lu ’38(si sa ne gandim ce ar fi zis Maniu de centralizarea la nivel de UE cu tot felul de nimeni luand decizii daca cea de la buc. n-a fo’ ok ca a pus pe functii diversi nepriceputeni mai mult sau mai putin ticalosi. Noroc ca acum avem ALEGERI LOCALE 🤣😂🤣) Revenind:
“SIRE,
Timp de aproape o mie de ani, Românii din Transilvania şi Banat au îndurat toate suferinţele şi pierderile naţionale, pricinuite de jugul unei stăpâniri
duşmănoase. Cucerirea străină le-a răpit ţinuturi întregi, cu pământul cel mai boc;at şi roditor, singurul izvor de existenţă materială al unui popor agricultor:
o feudalitate strâns legată a ridicat în inima românismului cetăţi puternic întărite,
de unde stăpânea şi storcea norodul iobăgit, iar ţara s’a împânzit cu nenumărate târguri şi oraşe, citadele de forţă şi expansiune a elementului stăpânitor.
Decapitat de clasa sa conducătoare, care s’a înstrăinat, cu mijloace de trai reduse
din cauza spaţiului geografic îngustat, cu trupul plin de rănile provocate de aşeză
rile străine în mijlocul său, poporul românesc a dovedit totuşi o vitalitate şi o
putere de refacere miraculoasă, rezistând şi creindu-şi mai târziu o organizaţie
bisericească şcolară, culturală şi politică bine închegată. După anul de revoluţie
1841! şi mai ales după instaurarea dualismului austro-ungar, în 1867, au început
contra acestei organizări persecuţiunile tot mai violente ale unei politici de siste- matică desnaţionalizare. Şcoala românească a fost lovită prin legiuiri tot mai severe, dezvoltarea unei culturi superioare era împiedecată, Românii erau excluşi din funcţiunile publice, presa era terorizată de procürori, luptătorii politici, ziariştii
şi propagandiştii aruncaţi în temniţi şi osândiţi la amenzi ruinătoare. Mii de
intelectuali, sute de mii de săteni au fost siliţi să treacă graniţele sau să emigreze
peste ocean, unde, ei sau urmaşii lor, erau sortiţi morţii naţionale. In sfârşit un
aparat politic şi administrativ străin, cu vastele ramificaţii ale statului modern, şi-a ţesut treptat organizaţia peste pământul locuit de români, răspândind nu numai
autoritatea, dar şi limba şi cultura stăpânitorilor.”#vrajeli iredentiste à la baluba pentru botanisti
#🤪