Biosfera pe Pământ reprezintă un echilibru între toate componentele ei – bacterii, plante, animale, între oxigen și dioxid de carbon. Animalele absorb oxigen și elimină dioxid de carbon, iar plantele procedează invers: absorb dioxid de carbon și elimină oxigen.

„În felul acesta, Pământul «respiră» de la an la an: plantele cresc începând din primăvară şi extrag dioxid de carbon din atmosferă. Concentraţia acestuia trebuie să fie mică toamna, când cad frunzele copacilor, după ce au extras o parte din dioxidul de carbon din atmosferă. În timpul iernii, până când vine primăvara iar, concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă creşte la loc și se reface”, explică fizicianul Cristian Presură.

În anii ’60, în urma unor măsurători făcute de Charles Keeling, acesta a descoperit că, în timp, concentrația de dioxid de carbon crește. Din anii ’60 până în prezent, creșterea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă a crescut constant, chiar puțin accelerat.

„Dar cum poate creşte concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă cu o treime în doar 50 de ani? Poate fi acesta un proces natural? Este ceva ce am făcut noi între timp? Pentru asta trebuie să ne uităm înapoi în istorie. Dar cum? Până în anii ‘60 nimeni nu a măsurat concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă, iar acum o sută de ani nici nu erau aparate care să o măsoare.

Dar aici intervine știința! Și Antarctica, unde cercetătorii ajung și foreaza gheață. Și ce să vezi – de la an la an, un strat nou de zăpadă se așează peste cele vechi, tot așa cum crește trunchiul copacilor. Ați văzut cum putem măsura câți ani are copacul, urmărind cercurile sale, pentru că fiecare dintre ele crește într-un an? La fel se întâmplă și cu gheața: în fiecare mostră – forată și adusă la suprafață – se poate vedea trecerea anilor.

Mai mult însă, fiecare bucată de gheaţă este o capsulă a timpului: atunci când zăpada se așază pe sol, ea închide, în micile ei interstiţii, porţiuni din atmosfera care exista atunci. Asta este ideal pentru cercetători: desfac mostra luată din adâncime, calculează (de la suprafaţă) anii pe care îi reprezintă şi apoi eliberează aerul de acolo într-un aparat de măsură special. În felul acesta măsoară direct compoziţia atmosferei Pământului în acei ani”, spune Cristian Presură.

Acum 300 de ani, concentrația de dioxid de carbon era aproximativ constantă și abia în ultimele 200 de ani a început să crească accelerat. Și în urmă cu 10.000 de ani concentrația de dioxid de carbon era constantă, dar a crescut brusc abia în ultimii 200 de ani, ceea ce arată – potrivit lui Cristian Presură – că omul a jucat un rol în toată povestea.

„Ca să fim sinceri cu noi, trebuie să admitem că omul a făcut ceva care a destabilizat echilibrul existent şi a condus la o creştere bruscă a dioxidului de carbon în atmosferă. Urmărind metoda științifică, răspunsul stă în arderea de combustibili fosili. […] Pentru activitățile sale, omul arde combustibili fosili. Aţi văzut ce se întâmplă când punem un lemn pe foc? După ce arde, acesta parcă dispare cu totul; rămâne în urma lui doar puțină cenușă. Dar unde s-a dus lemnul? […] Ei bine, lemnul s-a dus în aer! Hidrocarburile din lemn (adică hidrogen şi carbon) au reacționat cu oxigenul din aer, pentru a forma dioxid de carbon şi apă. Dioxidul de carbon şi vaporii de apă urcă apoi în atmosferă”, adaugă fizicianul.

Dezechilibrul atmosferei

Ce se întâmplă azi, când omenirea pune anual 9-10 gigatone de carbon în atmosferă? Aşa cum am văzut, doar 4 gigatone de carbon rămân acolo, iar restul trebuie să se ducă în altă parte. Dar unde?

„Ceva mai puţin de jumătate din diferența de 6 gigatone este preluată de biosferă, iar cealaltă de oceane. […] Ce deducem de aici? Că biosfera şi oceanele ne ajută, doar că nici ele nu fac față ritmului accelerat în care civilizația eliberează dioxidul de carbon din combustibilii fosili. Concluzia mea? Omul pune într-adevăr cantități mari de dioxid de carbon în atmosferă, an de an. Plantele şi oceanele nu fac față ritmului impus de om şi nu absorb decât o parte din el”, conchide Cristian Presură.

Articolul integral poate fi citit AICI.