Creștinii ortodocși sărbătoresc duminică, 23 iunie, Rusaliile. Lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi – dată fiind legătura indisolubilă între Tată, Fiu și Duhul Sfânt. De asemenea, prin Sfinții Apostoli, Duhul Sfânt a fost transmis în întreaga lume, tuturor celor care cred în Isus.

În Vechiul Testament, Rusaliile au reprezentat la început o sărbătoare agricolă de bucurie a evreilor. Mai târziu, a ajuns o aniversare a Legământului, care fusese încheiat la 50 de zile de la ieșirea din Egipt.

În tradiția populară, Rusaliile se identifică cu ielele, cu zânele rele care le iau oamenilor mințile. Li se spunea în multe feluri, în funcție de zonele țării: Șoimanele, Măiestrele, Cele Sfinte, Frumoasele, Fetele Câmpului, Dânsele sau Zânele.

Ielele sunt înfățișate ca fecioare rebele îmbrăcate în alb, care umblă numai în cete de 3-5-7 sau 9. Mitul spune că locuința lor s-ar afla în codrii întunecați unde omul nu a ajuns, sau prin văzduh, pe câmpii sau pe ape mari și apar doar vara.

Pentru a se feri de ele, oamenii poartă asupra lor frunze de pelin, fiindu-le interzis să le vorbească acestor spirite. Tradiția spune că oamenii buni le văd, în văzduh sau pe câmpuri. Totodată, cei care ascultă cântecele ielelor sau le privesc jocul rămân fără grai sau le înțepenește mijlocul, o mână sau un picior.

De aceea, în această zi nu se lucrează nimic, spunându-se că „te iau Rusaliile”. De asemenea, nu se lasă lucruri din casă afară și se stropesc vacile cu usturoi, să nu rămână fără lapte.

Odată cu sărbătoarea Rusaliilor însă, porțile Raiului și ale Iadului se vor închide la loc, de aceea sufletele călătorilor în unele locuri se pun flori pe morminte, iar în altele oamenii dau mâncare de pomană.

În această zi, în Bisericile ortodoxe, sunt binecuvântate ramurile de nuc și tei, ca simbol al limbilor de foc care s-au pogorât peste ucenici în ziua Cincizecimii.