La originea acestor jocuri se afla mentalitatea arhaica, precrestina, conform careia exista anumite momente de cumpana, atat in viata oamenilor, cat si in curgerea timpului, cand efectele permanentei lupte dintre bine si rau desfasurate in univers pot influenta in sens negativ soarta fiecaruia.
Pentru a se proteja, pentru a-si ascunde identitatea, tinand astfel la distanta spiritele malefice, oamenii au recurs inca din cele mai vechi timpuri la purtarea mastilor. Unul dintre acele momente de criza in care amenintarea raului parea iminenta era tocmai trecerea de la un an la altul, pe parcursul celor 12 zile “cosmogonice” cand o lume murea si o alta lume se nastea, concomitent cu sfarsitul si inceputul fiecarui an. In timp, odata cu crestinismul, acest interval a fost asimilat ragazului sacru si festiv dintre Craciun si Boboteaza, iar riturile de protectie au fost conservate, transmitandu-se peste secole ca traditii specific romanesti.
De o mare popularitate in intreg spatiul romanesc se bucura “Jocul Caprei” desfasurat, cel mai adesea, de un intreg “Alai al Caprei”. Acesta cuprinde, alaturi de personajul principal: “capra”, si o serie de personaje secundare: “tigan”, “badanar”, “tap” si altele, in functie de fantezia colindatorilor si indemanarea mesterilor mascagii, care urmaresc sa dea jocului un plus de spectaculozitate si originalitate, prin aspectul surprinzator al mastilor si costumelor. Personajele amintite sustin si diversifica actiunea jocului, ironizand unele trasaturi de caracter pentru a trezi interesul si a intretine buna dispozitie a spectatorilor.
Costumul “caprei” este confectionat dintr-un suport de lemn, acoperit cu un macat impodobit cu panglici multicolore, ciucuri si fragmente de oglinda. Capul este actionat printr-un sistem de parghii ce confera mobilitate mandibulei, pentru a putea bate ritmul jocului, in cadrul caruia personajul principal mimeaza boala sau chiar moartea. Intotdeauna insa “capra” reinvie asemenea vegetatiei care renaste in fiecare an.
Imbinand in mod ingenios materiale dintre cele mai neasteptate: tesaturi, lemn, coarne de animale, piele netabacita de oaie, capra sau urs, podoabe (margele, clopotei, oglinzi, beteala, franjuri, pene), mesterii creeaza masti si costume de o uimitoare varietate si expresivitate.
De altfel, mastile folosite in desfasurarea obiceiurilor de Anul Nou constituie un domeniu aparte al artei taranesti, domeniu in care specificul zonal – atat de pregnant in trecut – tinde sa se atenueze treptat, datorita diverselor imprumuturi si inovatii.
Trimite articolul
X
dragos says: Doresc sa iau legatura cu autorul materialului. Imi puteti furniza o adresa de mail? Multumesc.