În 16 septembrie 1836, domnitorul Alexandru Ghica introducea leul ca unitate monetară a Țării Românești, stabilind valoarea acestuia la 60 de parale. Decizia sa a pus bazele unui sistem monetar unitar, inducând stabilitate și coerență în economie. Leul a devenit un simbol al independenței economice și al identității naționale.

Deoarece țara se afla sub suzeranitatea Porții otomane, domnitorul nu avea dreptul de a emite monedă proprie. În acea epocă, atât în Țara Românească, cât și în Moldova, circulau diverse monede străine.

După Unirea Principatelor Române, la 22 aprilie 1867, a fost adoptată prima lege monetară. Aceasta consacra leul ca monedă națională, iar diviziunea lui era „banul”, corespunzător a 1/100 dintr-un leu. Originea acestei denumiri, de „leu”, este mai puțin cunoscută. În secolul XVII în principatele Dunărene plățile, taxele și dările se făceau în valută străină, cel mai frecvent în löwenthaleri, taleri olandezi care aveau pe revers gravat un leu ridicat pe două labe. De aici provine denumirea populară de „leu”.

Încă din 1859, în încercarea de a crea o monedă națională, domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iași, Victor Place, să negocieze baterea unor monede românești la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească „români”. Un român ar fi cântărit 5 grame de argint și ar fi fost împărțit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Urmând tradiția bizantină, Ion Heliade Rădulescu a propus numele de „romanați”. Proiectul a eșuat. În 1860, s-a bătut totuși o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a intrat niciodată în circulație. În 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, tema monedei autohtone a fost reluată și s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului și inscripția Alecsandru Ioan I. Însă ele nu au fost puse în circulație niciodată.

O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul Național de Istorie a României din București. Această problemă avea să se soluționeze abia în 1867, când a fost adoptată Legea pentru influențarea sistemului monetar național și pentru fabricarea monedelor naționale. Prin această lege, în Principatelor Unite s-a adoptat sistemul monetar zecimal și metric – al Uniunii Monetare Latine. Unitatea monetară adoptată era leul divizat în 100 de bani.

Cel mai „puternic” leu din istorie a fost în 1867. La acea vreme, cu 1 leu puteai cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei. Ce mai poți cumpăra în 2025 cu 1 leu? Nu 10 pâini, ci o chiflă simplă.

Am încercat să găsim răspunsul în magazine și piețe. Cu (până la) 1 leu astăzi poți cumpăra: o roșie sau o banană (~ 0,91 lei), un ardei gras soiul Bianca (~ 0,85 lei), un ou (~ 0,85 lei), o chiflă (~ 0,59 lei). La magazinul ANAF, cu mărfuri confiscate, de pe strada Gh. Lazăr, cu 1 leu poți cumpăra un set de agrafe sau un fermoar mic, iar dacă mai pui 5 bani, poți lua o coroniță pentru păr. Magazinul Supeco din Timișoara are aproximativ 250 de produse sub 1 leu, inclusiv biscuiți și înghețată la vafă.