Maria Iancu a plecat în Portugalia acum şapte ani. A început o viaţă nouă într-o lume nouă. Mi-e dor de ţara mea România, spune în fiecare zi. În limba portugheză sună însă… altfel.
“Sunam acasă şi le spuneam că îmi este greu şi ai mei îmi spuneau să vin acasă că am unde să vin. Şi am spus nu. Cum alţii au reuşit, trebuie să reuşim şi noi”, povesteşte Maria Iancu.
Comunităţile româneşti din ţările vecine se plâng că au fost uitate de autorităţile de la Bucureşti. Pentru românii din Serbia, mai ales pentru comunitatea din Timoc, situaţia este dificilă.
“Avem peste 20000 de români în Timoc-ul sârbesc în nord-estul ţării, care de 200 de ani au fost uitaţi de statul român. Nu sunt recunoscuţi ca minoritate şi nu au drepturi elementare cum ar fi dreptul la educaţie în limba română, dreptul la biserică în limba română“, explică Eugen Popescu, preşedinte executiv FNRP.
Duşan Pârvulovici are România în inimă, deşi s-a născut în Serbia. “Întotdeauna când trec vama mi se umple inima, când intru. De ce? Cred că pentru că vin în ţara mamii. Pot să vorbesc limba maternă şi în vamă şi pe stradă şi cu poliţaiul şi cu cetăţenii şi la magazine pe când în ţara unde trăiesc nu pot“, spune Duşan Pârvulovici, director Ferderaţia Românilor din Serbia.
Citiți principiile noastre de moderare aici!