Materialul nuclear provenit de la centrala atomoelectrică Kozloduy, din Bulgaria, tranzitează periodic apele teritoriale ale României, pe Dunăre, însoţit doar de ambarcaţiuni de agrement care se defectează frecvent. Cum paza asigurată de jandarmii români se face de la bordul acestor ambarcaţiuni, în orice moment există pericolul ca materialul radioactiv să fie furat sau să se producă accidente cu urmări catastrofale.
De câteva ori pe an, nava împingător Vasil Drumev, însoţită de barja specială Nautilus, transportă prin apele teritoriale române între 60 şi 90 de tone de combustibil nuclear, de la Kozloduy până în portul ucrainean Ismail. Combustibilul nuclear folosit la centrala atomoelectrică, sub formă de deşeuri, este transportat în Rusia pe acest traseu, de unde convoiul se întoarce cu material nuclear îmbogăţit.
De la intrarea în apele teritoriale române,paza convoiului bulgar, format din nava Vasil Drumev şi barja Nautilus, este preluată, cu schimbul, de ambarcaţiunile de agrement Labanu, Petru Rareş şi Ianca. Jandarmii aflaţi pe aceste ambarcaţiuni fără dotări speciale sunt de decor, în condiţiile în care Autoritatea Navală Română a constatat că, la fiecare transport, bărcile se defectează şi rămân în urma convoiului sau sunt legate de acesta. Sub nasul autorităţilor române, afacerea de însoţire a transportului special a fost pusă la cale de o persoană fizică autorizată (PFA), Vasile Stancu, şi o firmă de transport fluvial din Galaţi, Dunaraf SRL. Transportatorul gălăţean, un oarecare Cătălin Deceanu, pune la dispoziţie bărcile de tip pilotină, construite pe la începutul anilor ’70, iar PFA Vasile Stancu asigură legătura cu firma bulgărească Kozloduy SRL – organizatorul transportului de material radioactiv.
Toleranţa autorităţilor este atât de mare faţă de această afacere încât nimeni nu a sesizat că însoţitorul transportului special, Cătălin Deceanu, este anchetat de Serviciul Economic al IPJ Galaţi pentru evaziune fiscală la acciza aplicată motorinei navale. Vasile Stancu, artizanul afacerii, care coordonează totul din sediul său de pe bulevardul Magheru nr.9, ne-a închis telefonul în nas, atunci când a aflat că dorim date despre modul în care este coordonat transportul de material radioactiv. Aceeaşi tăcere o abordează şi serviciile speciale din cadrul Ministerului de Interne, care ar fi trebuit să sesizeze pericolul existent în cazul unui astfel de transport strategic. Căpitănia Portului Galaţi a sesizat de nenumărate ori autorităţile române în legătură cu faptul că ambarcaţiunile folosite la însoţire, fără dotări speciale, sunt improprii unei astfel de activităţi de pază şi patrulare.
În cele mai negre scenarii, autorităţile portuare au prevăzut atacuri asupra convoiului, urmate de furtul combustibilului nuclear, sau accidente de navigaţie, care pot avea urmări catastrofale pentru Dunăre şi zona înconjurătoare. Semne mari de întrebare ridică şi cantitatea imensă de combustibil nuclear transportat, dar instituţiile care asigură siguranţa statului nu au avut nici o reacţie. Propunerea autorităţilor navale gălăţene de a nu se mai permite transportul de material radioactiv pe teritoriul României, astfel încât bulgarii să-l transporte pe Marea Neagră spre Rusia, nu a fost luată în seamă până acum, semn că afacerea aduce destul profit şi celor care o supraveghează din umbră.
Sursa: Gândul.info
Citiți principiile noastre de moderare aici!