Amator de declaraţii tranşante, Traian Băsescu nu se teme de aşa-numitele contre ale adversarilor politici şi nici de capcanele întinse de ziarişti. Am încercat să-i găsim printre foştii sau actualii şefi de stat ori de guvern din lume, personaje cât de cât apropiate.
În privinţa Axei Washington-Londra-Bucureşti, proclamată la începutul mandatului, nu i-am găsit decât un fel de bunic spiritual în persoana generalului Charles De Gaulle care a strigat în prezenţa canadienilor francofoni Vive le Quebec libre . Ca şi preşedintele român, nici generalul De Gaulle nu a recunoscut că ar fi vorba de o gafă.
Deşi amator de restaurante şi atmosfer destinsă a localurilor de noapte, lui Traian Băsescu nu i se poate reproşa aplecăciunea spre băutură manifestă la numeroşi oameni politici din Rusia, în frunte cu simpaticul Boris Elţân. dar nici apetitul nemăsurat al fostului german Helmut Kohl despre care se spune că pleca pur şi simplu de la şedinţele Bundestagului sau chiar de la cele de guvern pentru a-şi astâmpăra foamea. iubitor de dans în limite normale, Băsescu nu s-a dat în spectacol pe scenă ca alţi omologi de-ai săi de pe alte meridiane.
Nici în materie de legături periculoase , Traian Băsescu nu a excelat. I s-a pus pe seamă, mai mult prin aluzii, o idilă neprobată, care îl poate apropia cumva, pe departe însă, de cuceritorul John F. Kennedy.În orice caz, nu şi-a riscat cariera pentru o aventură, precum Bill Clinton, aflat la un pas de destituire şi obligat să-şi ceară scuze în public. Poate singura similitudine mai reală ar fi, în plan politic, cea cu Jacques Chirac, care nu a avut mai niciodată relaţii ideale cu premierii săi.
E drept că preşedintele francez este avantajat de Constituţie, Franţa fiind o republică prezidenţială şi nu originală. Ce-am mai putea spune în plus? Că Băsescu nu le-a sărit de gât ziariştilor, nu i-a tratat de măgari sau animale , dar nici nu s-a plâns că a fost învins de securitate. Poate pentru că este un învingător?
Citiți principiile noastre de moderare aici!