În mod tradițional, Ziua îndrăgostiților este asociată cu trimiterea de felicitări scrise sau electronice, potrivit timeanddate.com. Astăzi, conform Hallmark, unul din cei mai mari producători de felicitări din lume, se estimează că peste 145 de milioane de felicitări sunt trimise de Ziua Îndrăgostiților, în fiecare an, ceea ce face ca această zi să fie a doua zi din an în ce privește expedierea de felicitări (mai multe felicitări sunt trimise de Crăciun), potrivit Agerpres.

Zeița Iuno și Lupercalia

Originea acestei sărbători a iubirii nu este nici astăzi prea bine cunoscută. Există legende, care susțin faptul că, în această zi, în Roma Antică era sărbătorită zeița Iuno, protectoarea femeilor și a căsătoriilor. Urma, apoi, Lupercalia, un festival păgân în centrul căruia se afla Faunus, zeul agriculturii și fertilității. Unul dintre obiceiurile festivalului era acela de a-i aduce împreună pe băieți și pe fete, care până în acel moment stăteau separați.

În seara de dinaintea sărbătorii, numele fetelor erau scrise pe bucăți de hârtie și introduse într-un vas. Tinerii extrăgeau biletele și, astfel, se formau perechi ce rezistau uneori și un an. Destul de des, cei doi se îndrăgosteau și se căsătoreau, notează stvalentinesday.org.

Sfântul Valentin

Alte legende spun că sărbătoarea îl are în centrul ei pe Sfântul Valentin. Dintre cei mulți Valentini ai acelei perioade, Biserica Catolică recunoaște doar doi sfinți care poartă acest nume și care pot fi legați de această sărbătoare. Primul Sf. Valentin era preot în Roma, în timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270 d.Hr.). El ar fi ajutat tinerii, creștini sau păgâni, să se căsătorească, însă împăratul roman era convins că bărbații ar fi soldați mult mai buni, dacă nu ar fi avut logodnice sau soții, de aceea a interzis căsătoriile.

Tânărul preot a continuat, însă, să îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii. În momentul în care împăratul i-a aflat secretul, Valentin a fost închis și condamnat la moarte, fapt care s-a petrecut la 14 februarie 269. Aceeași legendă spune că Valentin, în timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului.

Înainte de a muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o: „De la al tău Valentin”. De aici a rămas obiceiul de a trimite în această zi mesaje de dragoste, potrivit tvalentinesday.org și history.com.

Episcopul de Terni, Valentin, a fost chemat la Roma de filosoful Crato, care spera să-i vindece fiul, Cheeremon. Valentin i-a spus că nu bogăția, ci credința în Dumnezeu îl va salva. După rugăciunile episcopului, băiatul s-a vindecat, iar Crato, familia sa și trei studenți greci s-au convertit la creștinism. Fiul prefectului Placidus a îmbrățișat și el credința, ceea ce l-a înfuriat pe tatăl său, care l-a arestat și executat pe Valentin pe Via Flaminia. Trupul său a fost dus și îngropat la Terni, unde și cei trei studenți au fost ulterior martirizați și înmormântați alături de el, indică vaticannews.va.

În anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a stabilit ca ziua de 14 februarie, data execuției lui Valentin, să-i fie dedicată, înlocuind astfel sărbătoarea păgână a Lupercaliilor. Ordinul Benedictin a păstrat vie legenda Sfântului Valentin din Terni în Evul Mediu și a răspândit cultul Zilei Îndrăgostiților în mănăstirile din Franța și Anglia.

Patronul îndrăgostiților

Ideea că Sfântul Valentin este patronul îndrăgostiților își are originea într-un text medieval al poetului englez Geoffrey Chaucer (cca. 1373-1400). În poemul său Parlement of Foules (cca. 1380), Chaucer reflectă credința medievală conform căreia păsările își aleg perechea la mijlocul lunii februarie. Această perioadă marchează începutul trezirii naturii după iarnă, motiv pentru care Sfântul Valentin a fost asociat cu venirea primăverii și este uneori reprezentat ținând soarele în mână, se arată pe vaticannews.va.

În 1415, Charles, duce de Orleans, închis în Turnul Londrei, în urma capturării sale în Bătălia de la Agincourt, i-a scris un poem soției sale, Bonne de Armagnac. În poemul scris în limba franceză, Charles a folosit termenul de ‘valentină’ referindu-se la soția sa. Cei doi nu s-au mai revăzut, dar mesajul scris a înfruntat trecerea timpului și, astăzi, face parte din colecția de manuscrise a Bibliotecii Britanice din Londra, notează history.com.

Valentine

În Marea Britanie, Ziua Îndrăgostiților a devenit populară în secolul al XVII-lea. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, era deja obișnuit ca prietenii și îndrăgostiții din toate clasele sociale să își ofere mici daruri sau bilete scrise de mână, numite valentine. În jurul anului 1900, felicitările tipărite au început să le înlocuiască, datorită progresului tehnologic în tipărire. Acestea au oferit o modalitate mai accesibilă de a exprima sentimentele într-o perioadă în care manifestările directe ale emoțiilor erau descurajate. Popularitatea lor a fost sporită și de reducerea tarifelor poștale.

Americanii au început probabil să facă schimb de „valentine” realizate manual la începutul anilor 1700. În anii 1840, americanca Esther A. Howland a început să vândă primele „valentine” produse în masă. Howland, cunoscută sub numele de ‘Mama Îndrăgostiților’, a realizat felicitări elaborate lucrând cu dantelă adevărată, panglici și imagini colorate, arată history.com.

Pe lângă Statele Unite, Ziua Îndrăgostiților este sărbătorită în majoritatea țărilor europene, precum Franța, Regatul Unit, Finlanda, Estonia, Germania, Italia, dar și în Canada, Mexic, Chile, Brazilia, Australia. În ultimii ani, sărbătoarea a fost îmbrățișată și de îndrăgostiții, și nu numai, din China, Japonia și Coreea de Sud, potrivit worldstrides.com.