Şi de la meci la meci sunt tot mai mulţi. Dacă deplasările sunt dedicate războinicilor, care au reuşit să cucerească şi reduta de la Racoviţa, multe dintre meciurile de acasă sunt dedicate familiştilor. Am văzut familii întregi care s-au bucurat de o duminică de meci împreună, copii agăţaţi de gard care încurajau echipa la numai cinci sau şase anişori, fetiţe alb-violete aduse de taţi la stadion. Am văzut şi sutele de alb-violeţi care alcătuiesc Peluza Sud, neobosiţi meci de meci, pe garduri, pe scaune, fluturând steagurile şi cântând cât îi ţin plămânii pentru echipa favorită.
Iar fiindcă meciul cu Lorena Giarmata Vii s-a jucat de Florii, de pe stadion nu au lipsit florile alb-violete, aduse de Naşa special pentru fetele cu nume de flori. Asta fiindcă la Timişoara nu ducem lipsă de poliste, care şi-au găsit în timp locul atât printre băieţii din galerie, prin Banatica – Politehnica Timişoara, cât şi printre nelipsiţii spectatori veniţi meci de meci să încurajeze echipa.
În Peluză atmosfera a fost vie de la început până la finele meciului. Minutul opt a adus primul gol, marcat de Cristian Gălan. A fost impulsul de care aveam nevoie pentru a ni se confirma încă o victorie, dar meciul nu a fost fără emoţii. “Haide Poli dă-le gol,” le-a cerut galeria jucătorilor, care nu au avut o luptă uşoară contra celor de la Lorena Giarmata Vii. Poliştii au stat cu sufletul la gură şi au urmărit fiecare ocazie a băieţilor în ghete şi a adversarilor lor. După un meci aprig, certitudinea victoriei a venit în minutul 85, iar scorul de final a fost 2-0 pentru Poli. A fost un final care ne dă speranţe, un început putem spune perfect de tur pentru Poli, care începe să numere din nou victorie după victorie. Un început care ne dă speranţa că drumul pe care am pornit va fi lung şi greu, dar plin de satisfacţii şi de victorii.
Oricât de grele sunt luptele care se duc pe teren, momentul meu preferat al fiecărui joc este finalul, când echipa şi galeria se contopesc într-o singură idee: Poli Timişoara. Jucătorii vin să le mulţumească celor care i-au susţinut preţ de 90 de minute, iar suporterii sunt recunoscători că băieţii în ghete au dat tot ce au avut pe teren, pentru echipă. Unul pentru toţi şi toţi pentru unul. Este momentul când steagurile ajung din peluză pe teren, purtate de jucători şi momentul când toţi se bucură pentru Poli. Poate că sărbătoarea Floriilor a trecut, dar noi ştim că avem sărbătoarea noastră, duminică de duminică, pe orice stadion. Duminica de meci e sărbătoarea poliştilor, care a continuat până după apus şi de data aceasta. Nu uităm însă de următoarea provocare şi o altă deplasare mult aşteptată de alb+violeţi, meciul cu AS Olimpia Bucovăţ. Haide Poli!
Citiți principiile noastre de moderare aici!