Pentru sosirea lui Marian Iancu la Poli Timişoara „vinovat” a fost şi publicul timişorean. La fiecare partidă susţinută pe teren propriu, Poli nu înregistra, până în urmă cu un an, mai puţin de 15.000 de spectatori. Jocurile cu Steaua, Dinamo sau Rapid umpleau arena timişoreană până la refuz, echipa alb-violetă fiind încurajată de peste 35.000 de spectatori.
Asta în condiţiile în care situaţia în clasament a poliştilor nu era cea mai fericită, aceştia fiind angrenaţi mai mereu în lupta pentru evitarea retrogradării. Pe stadionul Dan Păltinişanu, puteam asista la două spectacole: cel dat de jucători pe teren şi cel făcut în tribune de galeria alb-violetă, considerată pe bună dreptate cea mai frumoasă din ţară. Marian Iancu, pe lângă obiective gen Solventul, a fost atras, în Timişoara, de mirajul fotbalului, tocmai de spectacolul din tribunele stadionului timişorean.
Zilele cu tribunele arhipline au cam apus. La ultima partidă susţinută pe teren propriu, cu Farul Constanţa, s-au încumetat să meargă doar vreo 3.500 de spectatori. Şocul a fost resimţit şi de Basarab Panduru, uns recent antrenor la „rechini”, tehnicianul fiind obişnuit cu zeci de mii de spectatori pe ovalul timişorean, în perioada în care a pregătit pe Poli.
Cosmin Bradu
cosmin.bradu@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!