Articolul de mai jos a apărut în Almanahul Agenda 2025. Dacă v-a plăcut, puteți citi materiale asemănătoare în Almanahul Agenda 2026, pe care îl găsiți la tutungeriile Tabac Xpress, dar și la chioșcurile de ziare. Puteți accesa lista punctelor de difuzare AICI.

Contesa provenea dintr-o familie nobilă influentă. Tatăl ei era George Báthory, fratele lui Andrei Báthory, care a fost voievod al Transilvaniei. Mama sa, Anna Báthory, era fiica lui Ştefan Báthory de Şimleu, un alt voievod al Transilvaniei. Prin mama sa, Elisabeta era verişoară cu nobilul maghiar Ştefan Báthory, rege al Poloniei şi principe al Transilvaniei.

Potrivit unui acord politic, la 11 ani s-a logodit cu Ferenc Nadasdy, cu care s-a căsătorit patru ani mai târziu. După căsătorie, în 1575, Elisabeta s-a mutat la castelul Sárvár, reşedinţa soţului ei, situat în vestul Ungariei de astăzi.
După moartea soţului ei în 1604, Elisabeta s-a retras la castelul Csejte (sau Čachtice), pe teritoriul Slovaciei de astăzi, o altă proprietate a familiei. Acesta este locul unde se presupune că a comis majoritatea crimelor. Legenda spune că ar fi încercat să îşi păstreze tinereţea scăldându-se în sângele victimelor sale – tinere fete pe care le atrăgea la castel sub pretextul că vor lucra pentru ea.

În 1610, a fost arestată şi, după o investigaţie demarată de regele Matia al II-lea al Ungariei, a fost condamnată la închisoare pe viaţă.

Din relatările şi documentele care au rămas despre ea reiese că ar fi fost o femeie cu o educaţie superioară, patroană a artelor, care vorbea fluent în maghiară, latină, greacă şi germană. Scrisorile sale sunt inteligente şi pline de viaţă, contesa abordând teme diverse – de la dreptatea care trebuie să li se facă femeilor abuzate, până la supărările cauzate de angajaţii care i-au sustras recolta de cannabis.

Cum a ajuns Elisabeta să fie privită ca o criminală sadică? În primul rând, era femeie. În al doilea rând, era putred de bogată şi influentă. După ce a rămas văduvă, la 44 de ani, a continuat să administreze singură proprietăţile familiei, într-o perioadă în care femeile erau apreciate (dacă erau) doar pentru rolurile lor de soţie şi mamă.

Între timp, la castel se petreceau lucruri ciudate. Mai multe fete care lucrau acolo ar fi murit. Treptat au început să apară zvonuri despre fete mutilate, însă nu au stârnit interesul nimănui, fiind slujnice. Abia când printre victime au apărut şi tinere din mica nobilime, lucrurile au căpătat amploare.

Pastorul Ponikenus a jucat un rol semnificativ în declanşarea investigaţiilor împotriva Elisabetei Báthory. El a fost unul dintre primii oameni care a adus acuzaţii publice împotriva contesei. În 1602, a ţinut un discurs la curtea regală, în care a acuzat-o pe Elisabeta Báthory de torturarea şi uciderea a numeroase tinere fete. El a solicitat autorităţilor să ia măsuri pentru a o opri şi pentru a investiga ceea ce se petrecea la castel.

Nobilul György Thurzó, palatin al Ungariei (funcţia echivalentă cu cea de guvernator), a orchestrat apoi arestarea şi condamnarea Elisabetei. În 1610, a fost desemnat de către Regele Matia al II-lea al Ungariei să investigheze acuzaţiile împotriva contesei. Având în vedere rangul său înalt şi relaţiile politice, Thurzó era o alegere potrivită pentru a conduce această investigaţie delicată. Pe lângă rolul său oficial, el avea şi legături de familie cu soţul decedat al Elisabetei, Ferenc Nádasdy, fiind unul dintre cei mai influenţi nobili ai vremii.

György Thurzó a coordonat ancheta şi a strâns mărturii de la martori, inclusiv de la servitori şi colaboratori ai contesei. Pe baza acestor mărturii şi dovezi, Thurzó a convins curtea regală că Elisabeta era vinovată de crimele de care era acuzată. Fiind un membru al nobilimii, Elisabeta Báthory nu a fost judecată şi executată, fiind în schimb zidită într-o cameră a castelului, care avea doar o fereastră mică pentru hrană şi apă, unde a rămas până la moartea sa, în 1614.

În momentul de faţă există dezbateri semnificative între istorici cu privire la veridicitatea acuzaţiilor. Unii cred că Elisabeta Báthory a fost victima unei conspiraţii politice orchestrate de rivali. De exemplu, la acea vreme, Regele Matia al II-lea datora mulţi bani familiei Báthory, iar procesul şi încarcerarea ei au permis regelui să evite returnarea datoriei.

Între timp s-a mai aflat că mărturiile au fost obţinute prin tortură, că majoritatea se bazau pe ce ar fi auzit martorii de la alte persoane, nu pe ce ar fi văzut cu ochii lor, şi că Thurzó beneficia în mod direct de confiscarea unei părţi din averea familiei Nádasdy. De asemenea, în timpul unei anchete ulterioare, la castel şi în împrejurimi nu a fost găsit decât un singur schelet – nu zeci, nu sute. Totuşi, există relatări anterioare scandalului potrivit cărora de la castel plecau multe sicrie pe timpul nopţii, către destinaţii necunoscute.

Pe scurt, Elisabeta Báthory este adesea descrisă drept o criminală în serie, dar o combinaţie de legende, poveşti exagerate, interese politice şi lipsa de dovezi clare face ca adevărul despre faptele sale să fie greu de stabilit cu certitudine.